Poezie SABIA ÎMPĂRATULUI

SABIA ÎMPĂRATULUI



Să-ţi cinsteşti conducătorul!…

Dumnezeu cel drept l-a pus

Cu o sabie-a dreptăţii

Să-l atingă pe supus.



El îndepărtează răul

Precum face un chirurg

Ca s-aducă o speranţă

Lacrimilor care curg.



Teme-te şi dă-i cinstire,

Precum Biblia ne-a zis.

Sabia e necesară

Solului din Cer trimis.



Temerea cea reverentă

A avut-o Solomon

Şi-a primit înţelepciune

Pentru strălucitu-i tron.



Dar când judecă păcatul,

Ca să afle un răspuns,

A lucrat cu-nţelepciune:

Sabiei nu i-a dat curs.



Tot poporu-avea să afle

Că doar Dumnezeu din Cer

Îl ajută pe-mpăratul

Să dezlege un mister,



Să se facă o dreptate

Cu un adevăr deplin

Care mătură minciuna

Şi pe cei ce-o întreţin.



A decis înţelepciunea

Dată chiar atunci de Sus

Ca răspuns la rugăciunea

Către Mesia Isus.



Sabia e pentru-aceia

Care-n Lege nu găsesc

Un motiv real s-asculte

De Părintele ceresc.



Sabia-i unealta Legii,

Rodu-nţelepciunii? Har.

Îl primeşte doar acela

Ce s-a pocăit cu-amar.





Poţi să-ţi camuflezi căderea,

Răul să nu-l recunoşti.

Cum te vei ascunde-odată

De-ale îngerilor oşti?



Ei veni-vor ca să smulgă

Orice om şi ins pătat

Care n-a dat ascultare

Vrednicului Împărat.



Sabia va fi răspunsul

Dumnezeului Preasfânt

Cel de care fug zadarnic

Mulţi rebeli azi pe pământ.



Deci, acum, cât ai prilejul

La Isus, te rog, să vii!

Să-I mărturiseşti păcatul

Cât trăieşti printre cei vii!



Nu-i mai mare-nţelepciune,

Dar ceresc dat orişicui,

Decât să-L cinsteşti pe Domnul

Să trăieşti de dragul Lui.