Poezie Rătăcitor prin toamnă

Nu prea iubesc cuvintele:”întâmplător”, „vreodată”...

De-aceia-n anotimpuri de chipul lor mă-ncânt –

Admir pădurea toamnei ce-i azi mai luminată

Împrăştiindu-şi vara întreagă pe pământ.



Mai lunecă-ncă frunze-n ninsoarea de tăcere,

Când tihna sprijinită cu spatele de-un fag

Mie-mi zâmbeşte moale de parcă-i o plăcere

Că viaţa verde-i jertfă pe-a toamnei palid prag.



Melancolii de-aramă prin inimă mă curmă

Tristeţea-n duioşie se schimbă val cu val...

Rătăcitor prin codru nu las măcar o urmă,

Tot adunând cu văzul sclipirile de-opal.



Mă pierd în fulguirea ce-mi scutură pe creştet

Aripile înfrânte din freamăt de copaci,

Văzduhul parcă este mai proaspăt şi mai veşted

Şi-n starea echivocă e înţelept să taci.



Să n-atingi acalmia-n voroave sunătoare,

Să nu frângi liniştirea cu-un sunet nemilos,

Ci lasă să vorbească doar razele de Soare

Ce ning şi ele gingaş ca frunzele pe jos.



În gânduri îmi lipseşte şi un ecou de lege:

Întârzieri de frunze, cuvinte în ninsori,

Cu tot protestul vieţii nimic nu poţi a drege

Şi-oftează neputinţa ca bucium de cocori.



Natura că pândeşte ori e încremenită –

Căderea doar din viaţă animă-al ei pastel:

Aşa o cibzuinţă-mi zice nechibzuită

Şi nevoit sunt totuşi să spun şi eu la fel.



File de sus pierdute, idei împrăştiate

Se scutură în suflet, dar nu pot să le-adun –

Sărbătoreşte-n mine focoasă-o libertate

Vrăjită de tăcerea pustiului cătun.



N-aş vrea să ştiu pădurea supusă şi cuminte,

Ci plină de cântare, verdeaţă şi de dor,

Dar văd cum mă cuprinde privirea de Părinte

Şi îi aud blândeţea într-un surâs uşor.



Toamna din jur nu este o repetare plată

La altă toamnă care s-a perindat cândva...

Eu nu iubesc cuvintele:”întâmplător”, „vreodată”...

Şi risipirea-aceasta mi-a mai zidit ceva.



Ceva ce mă-ntăreşte că nu-i o forfotire

Lumea din jurul nostru c-un infinit divers,

Că nu-i întâmplătoare în inimi o iubire

Şi din nimic nu creşte speranţa unui vers.



Nu mi se vâră viaţa în Viaţă ca intrusă

Că-i toamnă, primăvară, că-i cald ori îngheţat –

De Domnul meu ea este pornită şi condusă,

Chiar şi în rătăcirea ce azi mi s-a-ntâmplat.