Poezie SAMUEL LA CASA DOMNULUI

SAMUEL LA CASA DOMNULUI



Într-un foişor din Casa Domnului întâia oară

Şi-a dus Ana copilaşul ce-l primi ca pe-o comoară.

Rugăciunea ascultată ne obligă-ntotdeauna

Să-mplinim şi juruinţa ce ne-a pus pe cap cununa.



Celui ce-o făcu să nască, Ana fiul vrea să-nchine

Pentru ca să-l ocrotească şi să-l crească foarte bine.

Mama se ruga tot timpul voia Lui să se-mplinească

Cu copilul ce-l aduse pentru gloria cerească.



Nu doar pentru-o zi sau două, mama l-a adus la Templu;

L-a-nchinat pe totdeauna spre-a ne fi un sfânt exemplu.

Actul ei plin de credinţă s-a bazat pe viitorul

Ce-n Iehova îl găseşte totdeauna-nchinătorul.



Nu era prea mic copilul Domnului să i-L aducă;

Dumnezeu trimite harul şi iubirea să-l conducă.

O iubire de părinte egoistă-i păguboasă,

Căci pe Domnul neglijându-L, loc răsfăţului se lasă.



Cât ar fi de buni părinţii, fără har şi rugăciune,

Când credinţa le lipseşte visul în copil apune.

Uită orice-nvăţătură despre Cartea minunată

Unde Duhul ni-L prezintă chiar pe Dumnezeu ca Tată.



El e-adevăratul Tată ce dă pace, har, merinde

Şi cu-o dragoste cerească vrea pe toţi a ne cuprinde.

Dacă vrei şi tu ca mamă sau ca tată să-I duci darul,

Nu uita să crezi Scriptura, Cartea ce sfinţeşte-altarul.



Darul tău e împlinirea voii Lui pe-a vieţii cale;

Adu-l deci cu mulţumire, nu purtând în suflet jale.

N-a fost nici o despărţire între Samuel şi Ana

Când cei doi primeau din ceruri şi alinul, şi dojana.



Dumnezeu – doar El păstrează tot ce I se dăruieşte;

Viaţa noastră egoistă într-o zi se prăpădeşte.

Când curând, în ziua-aceea vine Împăratul slavei,

Se va auzi din ceruri, viu ca bubuitul lavei,



O chemare minunată: „O, veniţi, veniţi la Mine,

Voi ce Mi-aţi slujit în lume prin necazuri şi suspine!

Voi Mi-aţi dat copiii voştri ca ofrandă pe vecie;

Azi poftiţi la Mine-acasă, în eternă bucurie!“