Poezie DUHUL SLAVEI

DUHUL SLAVEI



Duhul Sfânt veni din slavă

Să ne dea aripi de rugă

Şi lucrări miraculoase

Ce pun demonii pe fugă.



Vâjâitul Său puternic

Este-un semn de biruinţă

Pentru-acela ce se roagă

Şi-L aşteaptă cu credinţă.



Locul unde stau creştinii

Este sfânt precum e Duhul

Ce-a venit să umple casa,

Însă, mai întâi, văzduhul.



Şi-astfel a trasat o cale

De lumină şi speranţă

Celui nebăgat în seamă

Ce-i privit precum o zdreanţă.



El a scos din adâncime

Nestemate de iubire

Ca în focul Său cel sacru

Să le dea şi strălucire.



Limbi de foc peste persoane

Ce-s ca fierul, sau ca lutul,

Au făcut minuni reale

Să sfinţească începutul.



Toţi aceştia sunt azi una

În Cristosul Învierii

Şi ei pot da mărturie

De speranţa revederii.



Dar lucrarea nu-i oprită

La Biserica primară;

Ea continuă şi astăzi,

Ca un zid de piatră rară.



Focul sacru poate-aprinde

Inimi lângă inimi sfinte

Viaţa lor să poarte-n lume

Mărturii fără cuvinte.



Dragostea e cea mai sfântă

Armătură decât toate

Ce nu caută foloase

Ci doar suflete curate.



Harul nu se dă prin fapte

Ci doar inimilor frânte,

Celui ce-şi deschide gura

Psalmi de har ceresc să cânte.



Umplerea nu-i parţială,

Nu-i nicicum lucrarea Firii.

Toţi pot Duhul să-L primească

În arena mântuirii.



Nu uita, iubit creştine,

Pentru-acea conformitate

Care-o cere Duhul slavei

Cu-Adevăr şi cu Dreptate,



Să transmiţi deci Vestea Bună

Că Isus, Botezătorul

Cu Duh Sfânt şi cu putere,

A deschis şi azi Izvorul.



Cine poate să-L închidă?

Numai inima firească

Ce respinge Adevărul

Şi oferta Lui cerească!



Harul, ungerea divină,

Nu se dau ca altădată;

Toţi pot astăzi să primească

Duhul slavei fără pată.