Poezie SFINŢII ÎNVIAŢI

SFINŢII ÎNVIAŢI



Când Cristos muri pe-o cruce,

Martori sfinţi au înviat

Şi-n cetatea lor uimită

Rând pe rând s-au arătat.



Când ieşit-au din morminte

După Învierea Lui,

Ei vorbeau fără cuvinte

Despre slava Raiului.



Viaţa noastră-i trecătoare

– Zbucium, lacrimi şi dureri –

Însă slava viitoare

Nu va fi cum a fost ieri.



Fie ea cât de frumoasă,

Tinereţea-i doar un vis.

Viaţa-ncet se ofileşte

Ca o floare în abis.



Ce urmează dup-aceea?

E-ntrebarea mea acum.

Unde ţi-ai ales destinul

Cel etern? Pe care drum?



Sfinţii L-au ales în viaţă

Şi legaţi sunt de Isus

Şi murind, şi la-nviere

Pentru Patria de sus.



Spune-mi, încotro se-ndreaptă

Pasul tău grăbit mereu?

Oare chin şi-amar te-aşteaptă,

Sau alergi spre Dumnezeu?



Cât mai poţi să stai departe

De Isus, de sacrul drum,

Când la viaţa fără moarte

El te cheamă chiar acum?!



Vino, cât mai este vreme,

La cel bun şi blând Păstor!

Vino grabnic, nu te teme,

El te-aşteaptă răbdător!