Poezie ELEGIE

ELEGIE



Mai cântă-mi de jale, Isuse,

Să-mi plâng lipsa mea de iubire

Şi aripa rugii căzută

Ce zace pe cale-n neştire.



S-a dus bucuria din viaţă

Când răul mereu se întinde;

Văd lumea umblând ca prin ceaţă,

Lihniţii cătându-şi merinde.



Mai cântă-mi Halelul în noapte,

Încât să tresară smochinii,

Să vină la Tine ca-n Fapte

Şi preoţi, şi toţi peregrinii.



Dă-mi, Doamne, o inimă bună

Cu râuri ce-aduc vindecare,

Să curgă, pe-a dragostei strună,

Iubirea cea fără hotare.



Mai dă-mi Tu un strop de putere

Să stau în genunchi pentru rugă,

Când Firea odihnă îmi cere

Şi diavolul nu vrea să fugă.



Pustiu este drumul iubirii

Ce-n jertfă, pe cruce, se-arată.

Ah, adu-ne clipa-ntâlnirii

Cu Tine şi-al sfinţilor Tată!

***

Atâtea sarcini mari ne-apasă!

Fecioarele cu dor Te-aşteaptă.

Din noaptea care-ncet se lasă,

Ah, du-ne-n Cer în partea dreaptă!



Să-nceap-a Nunţii sărbătoare

Şi să uităm de vechi dezastre,

De toate lacrimile-amare

Când vom zbura în zări albastre.