Poezie SEMNALUL DE PLECARE

SEMNALUL DE PLECARE



Ţi-aştept semnalul de plecare,

Isuse, pentr-un zbor sublim

Când vei veni plin de-ndurare

Din Noul Tău Ierusalim.



Ca şi-n pustiu când Israelul

Te aştepta pe drum să-l duci,

Te rog ridică-i cu tot zelul

Pe cei ce cad sub grele cruci.



Avem nevoie de izvoare

Ce curg spre noi din Duhul Sfânt,

De haine noi în sărbătoare

Ce schimbă vasul de pământ.



Să strige iar, uimit, poporul

Cum a strigat sus pe Carmel:

„Acesta-i Iahve, Salvatorul!

Ne-ncredem toţi de azi în El.“



Gonind pe cel ce lumea pierde,

Să doborâm zeii moderni.

Covorul Tău de iarbă verde,

Păstorule, să ni-l aşterni!



N-avem mai dulce mângâiere

Decât să ştim că eşti cu noi:

Şi-n clipele de grea durere,

Şi când pe-ogoare nu sunt ploi.



Primească iarăşi alinare

Bolnavii toţi în patul lor

Simţind semnalul de plecare

La glasul Blândului Păstor.



Dar pân-atunci, mai dă arvuna

Atâtor fii ce-n rugi Ţi-o cer!

Deşi înfruntă iar furtuna,

Rămân îndrăgostiţi de Cer.



Pe cei ce n-au veşmânt de Nuntă

Şi totuşi stau nepăsători

Ai milă, Doamne, şi-i confruntă

Cu-ai dragostei cereşti fiori!



Şi fă-le rost şi lor de-o haină,

Să Te cunoască tot mai mult

Prin sfânta mântuirii taină

Lăsând al lumii vechi tumult.



*

Treziţi-vă din reverie!

Lucraţi cu râvnă şi cu spor!

Isus iubit din veşnicie

Ne-aşteaptă-n slavă sus pe nor!