Poezie ZBORUL LUI ILIE

ZBORUL LUI ILIE



2 Împăraţi 2.11



Dorind spre Ierihon să meargă

Şi-apoi s-ajungă la Iordan,

Ilie s-a oprit să şteargă

Broboanele pe faţa-i largă,

Iar timpul îi părea duşman.



Lui Elisei îi spuse-n şoaptă:

„Rămâi, te rog, la Ierihon!“

Şi-i arăta cu mâna dreaptă

În ce direcţie se-ndreaptă;

Dar Elisei pe-al rugii ton



Ce parcă îi cerea-ndurare

I-a zis convingător, cu foc:

„Şi Domnu-i viu, şi-a ta suflare!

Sunt hotărât azi pe cărare

Să nu te părăsesc de loc!“



Curgea din Duhul Sfânt vorbirea

Acestor doi profeţi pe drum.

Ei şi-au păstrat în piept iubirea

Şi nu şi-au părăsit menirea

Când Ceru-i despărţea acum.



Dezvăluind cu greu secretul

Ilie către calfa sa,

Vorbea mai răspicat profetul:

„Greu lucru ceri acum, ai dreptul...

Dar fii atent când voi zbura!“



Ceruse-n dar şi cu credinţă

Putere dublă peste el.

Ilie, plin de umilinţă,

N-a spus că nu e cu putinţă,

Ci l-a-ndreptat spre sfântul Miel.



„De-ai să mă vezi cum zbor spre slavă,

Tu uns pe veci ai să rămâi

Ca să separi grâul de pleavă

Cu inima din piept bolnavă

De dorul dragostei dintâi.“



Vorbeau frumos, cu duioşie,

Ca într-un Nou Ierusalim.

Aveau în piept speranţă vie

Şi-un dor aprins de veşnicie

Spunând: „Ah, Doamne, Te iubim!“



Lovind în val precum ciocanul

Ilie cu mantaua lui,

Se despărţise-atunci Iordanul,

Iar clipa îi păru cât anul

În care el umbla hai-hui.



Fugind de furia păgână

A Izabelei din palat,

Cel Sfânt din Cer i-a-ntins o mână

Şi-a vrut profetul să rămână

La adăpost, deplin salvat.



Ieşua iarăşi azi îl cheamă,

Din Nepătruns, cu glas blajin,

Din omeneasca lumii dramă...

„Pe Elisei nu-l bagi în seamă?!...“,

Părea să-ntrebe c-un suspin.



„Ce vrei să-ţi fac azi, Eliseie?“

Cel Sfânt pe loc l-a mandatat.

„Nu-ţi las cuvinte prin condeie,

Doar Domnul poate-n piept să-ţi deie

Divinul foc şi-un trai curat.“



Şi Elisei a prins curajul,

Puterea de a stărui.

Ce sfânt îi este anturajul,

Când Domnul îi depune gajul

Că ruga lui se va-mplini.



Vorbeau pe drum cu psalmi de rugă...

Era o taină-n jurul lor.

Din cer veneau cai iuţi de fugă.

„Părinte! – Elisei îndrugă –

Mi-ai fost şi tată şi păstor.



Ah, ce va face Israelul

Lipsit de-al tău cuvânt curat?!

Pot singur eu s-ating azi ţelul

Strângând în piept de-acum tot zelul

Cu care tu m-ai învăţat?...“



Şi într-o singură clipită

Ilie n-a mai fost văzut.

Era natura fericită

Văzând cum Cerul îl invită

Pe un profet în Nevăzut.



Sfidă Ilie astfel moartea

Şi gravitaţia la fel.

Şi s-a-nălţat, cum scrie Cartea,

În ceruri sus să-şi afle partea

Şi-odihna lângă blândul Miel.



El tuturor dă mărturie

C-aici în lume nu-i de stat

Cât Domnul Sfânt din veşnicie

Ne-aşteaptă-n Cer cu bucurie

La Nunta cea de Împărat.



Mai poţi râmâne impasibil

Când El îţi dă şi-aripi de zbor?!

Crezând în Crist e chiar posibil

Să-nvingi al lumii gest penibil

De-a te desparte de Păstor.



Isus din Cer e astăzi gata

Să vină cum a şi promis.

Poţi tu să strigi „Ah, Maranata!“?

Ne-aşteaptă Domnul cu răsplata

În fericitul Paradis!