Poezie LUCEAFĂRUL IUBIRII

LUCEAFĂRUL IUBIRII



Privind spre nori zăresc salvarea

Ce va veni cu harul ei

Dând tuturor eliberarea

Ce-au stat veghind cu umeri grei.



Luceafărul din veşnicie

Sclipind din nou pe-al nostru cer

Aduce har şi bucurie

Celor ce în ţărână pier.



Prea mici ca să-nţelegem totul,

Prea mândri ca să ne rugăm

Isus a pus în noi chivotul

Doar cât prin lume Îl urmăm.



Ne-a pus condiţii radicale

Să ne urâm chiar şi pe noi

Şi să păşim pe-ngusta-I Cale

Cu bucuria vieţii noi.



El nu vânează sentimente,

Nici meritele omeneşti,

Ci doar predările atente

Din stropi de lut spre zări cereşti.



Oricine jugul Său îl poartă

Cu bucurie pe pământ

El nu va sta în drum, la poartă,

Ci va zbura prin Duhul Sfânt.



Luceafărul iubirii noastre

Va poposi din nou pe nori

Slujit de mii şi mii de astre

De îngeri albi strălucitori.



Vom da ţărâna la o parte

Ca ghiocelul în april

Sfidând zăpezi, râzând de moarte,

Dorind al primăverii tril.



Un cântec nou de larg Osana

Va izbucni spre Dumnezeu.

Va fi învins pe veci Satana

Şi aruncat în chinul greu.



Mai sunt atâtea răni în lume

Şi gem captivii de război.

Ei n-au pe nimeni să-i îndrume

Spre Cel ce-n veac este cu noi.



Iar alţii cred că n-au nevoie

De ajutorul cel ceresc.

Ca toţi cei ce-au trăit cu Noe

Ei harul îl batjocoresc.



Se strâng vorbind de unitate

Şi pun la cale planuri mari

Despre morală şi dreptate

Între săraci şi cei avari.



Ei vor să scoale din morminte

Cezarii din mileniu-ntâi

Şi-s însemnaţi c-un fier fierbinte

Pe-al necredinţei căpătâi.



Gândirea lor cu aroganţă

Consideră credinţa mit

Şi pe creştin o biată zdreanţă

Pornit în rugă pe cerşit.



Privesc în cifre lumea-ntreagă

Dispreţuind pe individ.

El n-are voie să aleagă

Fiind doar un robot timid.



Profitul nu e sacrificiul

Ce dragostea l-a dat cândva.

Şi lumea va fi ca ospiciul

Ce-ntregul Cer îl va nega.



Dar până-atunci din zări albastre

Noi aşteptăm cu ochii-n plâns

Luceafărul credinţei noastre

A cărui dragoste ne-a strâns.



Ştim toţi că totul este gata ?!

Israelul e-un ultim semn.

Strigaţi voi toţi azi Maranatha!

Primiţi al Duhului îndemn.



Vegheaţi în rugă zi şi noapte

Şi-apoi vestiţi Cuvântul sfânt

Unind credinţa voastră-n fapte

Cu-al dragostei ceresc avânt.



Şi nu vă temeţi de războaie,

De alte semne ce vor fi.

Păstorul moare pentru oaie

Şi El pe toţi ne va păzi.



Căci nu-i mai tare nici prigoana,

Nici lipsa pâinii din cuptor,

Când El ne vindecă şi rana

Şi ne dă ploaie în ogor.



Priviţi mereu la răsplătirea

Ce sfinţii Săi biruitori

O vor primi la întâlnirea

Luceafărului printre nori.



Uleiul vostru e-o problemă ?

N-aveţi credinţa lui Arhip ?

Sunteţi cu viaţa în dilemă

Şi casa voastră-i pe nisip ?



Azi şansa voastră este harul

Luceafărului prea iubit

Ce l-a primit cândva tâlharul

Şi-a fost pe cruce mântuit.



De-aceea nu rataţi chemarea

La pocăinţă şi la post

Schimbând şi gândul şi purtarea

Şi vorbăria fără rost.



Zidiţi de-acum pe temelie

Doar perle, aur şi argint.

O, câtă sfântă bucurie

Avea-vor cei care nu mint!



Chiar dacă lupu-şi schimbă părul

Şi alţii gardul îl vopsesc

Cei sfinţi trăiesc doar Adevărul

Pentru Luceafărul ceresc.



***



7 iunie 2002