Poezie El e vrednic !

Cine-i vrednic să se suie pân' la Tronul de mărire,

Şi să şadă-n jilţ de glorii îmbrăcat în strălucire?

Cine oare, cine-i vrednic, în hlamida de-mpărat,

Să stea-nconjurat de îngeri şi să fie-ncoronat?



Cine-a fost şi cine este din vecii îndepărtate,

Răsărit la tot ce este şi un asfinţit la toate?

Cine poate să Se-nalţe peste-al vremilor şirag,

Şi să ţină-n mâna dreaptă sfântul Învierii steag?



Numai Unul, Cristos Domnul, Cel ce ne-a scăpat de vină,

Şi ne-a izbăvit de moarte, şi de groapa ei meschină!

El e Unsul, e Cristosul, uns cu ungerea de mir,

Vrednic de coroana slavei în sclipirea de safir !



El e Domnul, Creatorul, Dumnezeul nostru mare;

Numai Lui I se cuvine preaînalta închinare;

Căci prin voia Lui stăpână, şi puternicu-I cuvânt,

Zămislitu-le-a pe toate, cer şi mare şi pământ.



El S-a dat pe Sine Însuşi pentru-a noastră mântuire:

Miel junghiat, Suprema Jertfă, Preţul pentru ispăşire.

Ne-a făcut o seminţie, şi un neam, şi un popor,

Câştigat pe lemnul Crucii pentru veacul viitor.



El e vrednic să primească slava, cinstea şi puterea,

Căci ne-a dat răscumpărarea, şi viaţa, şi-nvierea!

Tot ce-a fost, va fi şi este — toate Lui Îi aparţin,

El e vrednic să primească slava noastră-n veci, Amin.