Poezie Indemnul bunatatii

Îndemnul bunătăţii



În fiecare răsărit de soare,

La fel de cald şi grandios

Văd bunătatea Ta cea mare,

Cum mă cheamă la un trai frumos.





Chiar şi florile ce în taină înfloresc,

Îmbătate-n propriul lor parfum

Mă îmbie înspre Tine să privesc,

Ca să văd cât eşti de bun!





Până şi un vânt pribeag, tăcut...

Îmi aduce veste de la Tine

Că tot ce faci şi ai făcut,

A fost numai înspre bine.





Uimit de-atâta frumuseţe,

Ce-o găsesc în tot ce ai creat

Mă copleşeşte-a Ta bineţe,

Ce mi-o dai, deşi nu am meritat!





Mulţumesc de fiecare zi primită,

Cu care-ai hăruit a mea fiinţă...

Căci e bunătatea Ta reînnoită,

Ce mă-ndeamnă înspre pocăinţă !





~Amin~