Poezie PE BRAŢUL MIELULUI

PE BRAŢUL MIELULUI



De-ar fi să străpung eu şi clipa

Şi spaţiul acesta redus

M-aş înălţa din văi pe-aripa

Ce mă conduce la Isus.



N-ar fi de loc nici o problemă

Cu-atracţia acestui glob

Şi nici cu-a firii teoremă

Ce m-a ţinut atâta rob.



Vorbesc acum doar despre mine

Nu despre alţii-n primul rând.

Sunt însetat de zări senine

Pe care le-am ascuns în gând.



Un singur dor parcă mă cheamă

Şi sunt atât de fericit.

Mă lupt să scap de orice teamă

Ce-n suflet mi s-a cuibărit.



În dragoste e suferinţă

Şi-un glas vorbind din Paradis.

Sunt răstignit prin pocăinţă

La oameni de Isus trimis.



De-ar fi să vină mai degrabă

Marea-ntâlnire de pe nor

Eu aş lua robia roabă

Lăsând ce-n lume-i trecător.



Ilie aruncă mantaua.

Enoh pe toate le-a lăsat,

Ostaşii haina şi cureaua

Când stagiul şi l-au terminat.



Şi toţi de dincolo de moarte

Vorbesc din Biblie mereu

Că nimeni nu ne mai desparte

De dragostea lui Dumnezeu.



De-aceea plâng de bucurie

Şi Îl aştept pe-al meu Isus

Setos de cer şi veşnicie

Din spaţiu-acesta prea redus.



Nu-i clipa mea această viaţă

Ci-i raiul primului Adam.

A fost o zi, o dimineaţă

Când el mâncă un fruct din ram.



S-a revărsat de-atunci potopul,

Sclavia primului păcat,

Care-a distrus şi biotopul

Şi gândul pur şi-adevărat.



S-a spart în două veşnicia

Şi timpul viaţa ne-a-ntrerupt.

Vedem cum zboară bucuria

Bătrânului cu chipul supt.



De-odată moartea ca o coasă

Se-arată crâncenă în prag.

De eşti a cerului Mireasă

Nu te mai temi de-al morţii steag.



Isus cel sfânt, Biruitorul,

Ne va conduce la păşuni

Şi ne va dărui Izvorul

Eternelor Sale minuni.



Adevărata bogăţie

Nu-i sfera noastră spaţiu-timp,

Nici lupta plină de mândrie

A zeilor de pe Olimp.



Pe braţul Mielului ce vine

Găsesc odihnă, mângâieri,

Când însetat de zări senine

Eu voi uita orice dureri.



***