Poezie SEMNUL IUBIRII (1)

SEMNUL IUBIRII



Pe calea Sa ne-a dat un semn

Isus de dragoste curată.

Cuvântul Său nu-i doar îndemn,

Ci-i o poruncă minunată.



”Eraţi cândva străini şi goi

Iar Eu M-am dus la răstignire.

Aşa să vă iubiţi şi voi

Cum este-ntreaga Mea iubire!”



Stau ucenicii şi acum

Străpunşi de marea Lui poruncă.

Iar alţii pe sub stâlpi de fum

Doar pietre şi săgeţi aruncă.



N-avem nici scuze, nici temei

Să ne ascundem răzvrătirea.

Iubirea are harul ei

Ce îşi aşteaptă doar trăirea.



Cristos umbla cu ucenici.

Ei L-au văzut cum El lucrează,

Cum îi primeşte pe cei mici

Şi cum în rugăciuni veghează.



Iubirea Lui nu-i doar exemplu,

Ci-i Jertfă vie pentru toţi :

Şi pentru vameşul din Templu

Şi pentru farisei şi hoţi.



Isus putea oricui să spună :

”Urmează-Mă în orice zi!”

El va vorbi către furtună

Şi marea se va potoli.



L-a ascultat atunci şi marea

Şi vântul mării cel turbat.

Dar cum stăm noi azi cu chemarea

La dragostea ce ni s-a dat ?…



Dragostea e-un semn pe cale

Că suntem ai lui Isus.

Ea coboară munţi-n vale,

Valea o ridică-n sus.



Dacă lumea nu-nţelege

Dragostea lui Dumnezeu

Taina ei o s-o dezlege

Acest semn din pieptul meu:



Semn de dragoste divină

Pentru fraţi, pentru surori,

Ca o rază de lumină

Când sfârşeşte noaptea-n zori.



Domnul vrea ca să ne-ndrume

Către cel mai bun cules.

Semnul lui Isus în lume

Nu-i văzut atât de des.



Dragostea în multe case

Ar intra prin cei creştini

Dacă printre flori frumoase

Nu ar creşte azi şi spini.



Cum să nu plivim ogorul

De-aceşti spini, de orice rău,

Când Isus cel sfânt, Păstorul,

Ne ajută-n harul Său ?!…



Să dăm totul la o parte,

Tot păcatul vechii firi

Ce pe mulţi fraţi îi desparte

De harul primei iubiri.



*



Semnul nou în viaţa noastră

Stă-n porunca ce-o-mplinim

Aşteptând din zarea-albastră

Mirele ce Îl iubim.



Şi de-ar fi să întârzie

Zăbovind parcă-nadins

Aşteptăm cu bucurie

Mirele din necuprins.



***