Poezie TREZIREA (3)

TREZIREA



Sunt semne de trezire

Când primăveri pe ram

Revarsă nemurire

În fiii lui Avraam.



Suntem doar o mlădiţă

Dar Viţa de-Mpărat

Ne-mbracă-n lămâiţă

S-aducem rod bogat.



Cu cât prin rădăcină

Vom fi-n Cristos ascunşi

Vom răspândi lumină

De Duhul slavei unşi.



Ne trebuie credinţă

Când rodul e târziu

Şi lacrimi de căinţă

Pe-ogorul cel pustiu.



Nu doar înaintaşii

Au suferit nespus.

Şi noi suntem ostaşii

Pe frontul lui Isus.



Noi n-am învins furia

de tauri ce mugesc,

Ci fala şi mândria

Din minţi ce strălucesc.



Am scos gândiri ascunse

Ce-n rugă ne se-aştern,

Castele nepătrunse

De Soarele etern.



Şi le-am adus pe toate

La harul lui Cristos

Prin mărturii curate

În lumea cea de jos.



S-a dezgheţat zăpada

Şi s-a topit apoi.

De când se umple strada

Se-mbracă pomii goi.



Se-adună rândunele,

Cocori voioşi se strâng.

Sub garduri de nuiele

Mai sunt mieluţi ce plâng.



Dar vine-acum Păstorul

În braţe ca să-i ia

Să-i ducă la Izvorul

Ce-n veac nu va seca.



Izvor de veşnicie

Cu-atât de verzi păşuni.

Cântaţi de bucurie

Căci vremea-i de minuni!



Oricine ne-ar mai spune

Că ne-a uitat Isus

Noi vom cânta din strune

Privind spre ceruri sus.



E-aproape izbăvirea

Şi ceasul aşteptat.

Ne spune chiar Iubirea:

Cristos e Împărat!



Nu răspândiţi durerea

Şi plânsul firii vechi,

Ci harul, mângâierea

Celor ce au urechi.



Isus şi-acum lucrează

Trezirea-n ucenici

Când mintea lor e trează

Şi ei se văd mai mici.



Nu săbiile grele

De-oţel ni-s adăpost

Ci sub luciri de stele

Isus dă vieţii rost.



Căci dincolo de moarte,

De tot ce-am pătimit,

Nimic nu ne desparte

De Mirele iubit.



Ca lui Ştefan din slavă

El ne vorbeşte iar,

Ne scutură de pleavă

Ca grâul în hambar.



De-aţi ostenit o viaţă

În lanul lui Cristos

Va fi şi-o dimineaţă

C-un cer mai luminos.



Da, noaptea asta lungă

Curând se va sfârşi.

Răbdarea îndelungă

Ea te va mântui.



Aşteaptă-L în tăcere!

Trezeşte-te din somn

Şi nu cârti-n durere!

Isus e-al vieţii Domn!



El poartă răsplătirea,

Cununi peste cununi

Ţesute prin iubirea

Atâtor dragi minuni.



O, ce minune mare

E harul Său cel sfânt

Ce ne-a adus iertare

Şi cerul pe pământ!



***