Poezie AHAZ

AHAZ



Pe când Tiglat Pilesser se tot umfla în pene

Ahaz, rege din Iuda, îl imita alene.

Căzuse-n reverie el, regele iudeu,

Dorind ca să-şi salveze poporul de la greu.



Dar cum să procedeze se întreba şi-acum

Căci cel ce face focul va scoate-ncet şi fum.

El a luat argintul şi aurul curat

Şi la Damasc îl duse cadou pentru-mpărat.



Asiria cu fală îşi etala puterea

Dar lui Ahaz din Iuda îi cunoştea durerea.

Nu-i mai plăcea nici Legea, nici jerfta de la Templu.

Însuşi Tiglat altarul i-l pune drept exemplu.



Se clatină modelul primit cândva pe munte

Şi-acum acesta cade din mofturi prea mărunte.

Şi iată în lucrare un preot se căzneşte

Noul altar să-l toarne când ordinu-l primeşte.



Cu râvnă şi migală Urie-atunci lucrase

Ca nu cumva spionii să-l prindă-n a lor plase.

Ahaz nu era-n ţară, bătea-n Damasc berbunca.

Altarul fuse gata precum suna porunca.



Altarul din vechime a fost îndepărtat.

Sistemul de-nchinare fusese importat.

Când noi schimbăm doar forma poporul e la fel

De n-are-n piept iubire, credinţă şi nici zel.



Sistemul cel de jertfe cu-accent asirian

Era al ascultării temut şi crud duşman.

Tăbliile distruse, lighenele s-au scos.

Damascul era legea, nu cerul generos.



În Templul sfânt pridvorul zidit pentru Sabat

A fost din râvnă oarbă tot de Ahaz schimbat.

Chiar uşa de intrare a regelui zelos

Din conformism fusese tăiată, dată jos.



Au scris aceste fapte urmaşii lui David.

Noi ne lovim de ele, de-al necredinţei zid.

Păcatul răzvrătirii nu-i doar în vremea lor.

Vedem şi-n vremea noastră că drumul nu-i uşor.



Când vrem să facem firii pe plac cu orice preţ

Noi stingem mărturia şi-atragem doar dispreţ.

Şi-atunci nu vrem doar cerul, ci-mpărăţii de jos.

Ni se prădează Templul de tot ce-i mai frumos.



Asiriei din lume cu turma cea de lei

Îi dăm tribut adesea să-i crească faima ei.

Primiţi avertismentul ce azi e-atât de clar

Să nu schimbăm credinţa ca să cădem din har.



Unindu-ne cu lumea n-o-ntoarcem la Cristos,

Ci-avem o formă goală şi fără de folos.

Cristos ca şi-n Gadara gonit e de porcari.

Ce mulţi se cred în lume stăpâni, puternici, tari.



Treziţi-vă, e timpul ca lumea s-o lăsaţi!

Isus Se-ntoarce-n slavă. Vă spune El : ”Vegheaţi!”

Mireasa-i pregătită acum prin Duhul Sfânt,

Cu cei iertaţi prin Jertfă şi liberi de pământ.



Ecumenismu-i farsa şi zeul cel modern.

Să nu ne pierdem viaţa cu tot ce e etern.

Alegerea curată doar Domnul ne-a făcut.

Să-I dăm deci ascultare păstrând al păcii scut.



****