Poezie CÂNTECUL INIMII

CÂNTECUL INIMII



Cântecul inimii e ca un izvor

Ce setea alină când rănile dor.

Păcatul îi pune adesea un vad

Căutând să-l astupe c-o farsă din iad.



De nu ţi-e cântarea dorinţă din Rai

Tu bâjbâi ca orbul, un orb fără grai.

Cântarea e viaţă, triumf fericit

În luptă cu răul ce-adânc ne-a lovit.



O, iată-l pe David cum vine cântând

Şi regele Saul din nou răsuflând

Învinge tristeţea şi duhul străin!…

Stau îngeri şi-ascultă poemul divin.



Cântecul inimii cel tânăr mereu

Puterea-ţi păstrează la bine şi greu.

Te-ajută în veghe să stai necurmat

Păstrându-ţi credinţa şi-un cuget curat.



Isus e-acest cântec, prin Duhul slăvit,

Rodind bucurie în omul iubit,

În cel ce se pleacă sub cruce mereu

Astfel ca să-i placă doar lui Dumnezeu.



***