Poezie Înţelepciunea strigă!

Strigă acum înţelepciunea

Şi cu putere 'nalţă glasul;

,,Unde vă este rugăciunea

Voi oameni ce doriţi minunea

Şi-n veci voi nu vă schimbaţi pasul?



Eu strig la voi să vă înţelepţiţi

Vorbele să mi le ascultaţi

Voi, să nu vă lăsaţi amăgiţi

Nu acceptaţi, minţiţi să fiţi;

Din orice lucru, să învăţaţi.



Adevărul, gura-mi vesteşte

Şi buzele-mi urăsc minciuna";

- Înţelepciunea preţuieşte

Mai mult de-un ban ce străluceşte,

De-o piatră preţioasă, oriuna.



Toate cuvintele-i sunt drepte

Şi clare pentru cel priceput

De vrei, tu poţi păşi pe trepte

Găseşti cuvinte înţelepte

Ce-s mai de preţ, de aur şi argint.



Cel înţelept acela are

Mai mult decât mărgăritare

Doar astă binecuvântare

Cere de la Dumnezeul care

Îţi dă înţelepciune mare.



Căci locuinţa ei e mintea

Cere, ca minte-ţi fie plină;

Atuncea vei avea şi cinstea

Ce-ţi va veni o dat' cu vârsta

Căci, ea îţi dă sfat şi izbândă.



A.N

8.09.2012 Firenze