Poezie SA CISTIGAM CUNUNA VIETII

SA CISTIGAM CUNUNA VIETII





De vrem sa cistigam

Cununa vietii-n dar

Noi,trebuie sa luptam

Pina mai este Har



Pe cale cu Isus

Noi sa pasim, mereu

Si vom ajunge,sus

Cu El,la Tatal, Sau



Chiar sete de simtim

Ce arde,mistuieste

Noi, cu Isus,sa fim

El,sigur,ne iubeste



Chiar,trupul,de ni-l dam

In flacari,ca sa arda

De dragoste, n-avem

Tot, poate sa se piarda.



Totul, se cintareste

Valoarea, e nimic,

De dragoste,nu este

Ce-i mare, pare mic



Si nu e pretuire,

De ne-am sacrificat

De nu avem, iubire

Zadarnic,ne-am predat



De vrem sa facem bine

Isus,ne da iubire

Faptele,ni le tine

De toate, are stire



Pe semeni,sa-i slujim

Sa nu ne para greu,

Pe Domnul, Sa-L iubim

Cu El, sa fim,mereu



Pe linga,daruire

Smeriti,trebuie sa fim

Mereu,plini de iubire

Sa nu ne poticnim



Sa nu ne fie greu

Umili,sa ne plecam

Si buni,sa fim,mereu

Nicicind,sa nu cedam



Stim, Diavolul,vegheaza

La orice,amanunt

Chiar viata,ne vineaza

Dar, timpul,lui e scurt



El,care mii de ani

Pe om, l-a pacalit

Si iubitor,de bani

La rau l-a ademenit



Si mindru,ingimfat

A vrut,ca sa il vada

Si pus pe inselat

Nimic bun,sa nu creada



Si dintr-o clipitura,

Ar vrea,ca sa se piarda

A omului faptura,

Doreste-n foc,sa arda



Sa creada,ca-i puternic

Si ca-i nemuritor,

Sa nu fie cucernic

Sa nu fie, dator



Celui, ce l-a creat,

Si bine,l-antocmit

Si toate, i le-a dat,

Sa fie fericit.



Sa stim ca doar Isus

E cel ce ne iubeste

Slava,Si-a lasat,sus

Doar,El,ne mintuieste



El ne va da odihna

Si marea fericire,

Cu El,vom avea tihna

Si scumpa Mintuire.





amin