Poezie U n N o u Z a p i s

S-au ridicat Nimrozii lumii, călăi şi zbiri şi împăraţi,

În luptă la războiul mare, ca lupii hămesiţi, turbaţi.

Au pus la cale planul morţii, şi s-au unit toţi într-un gând:

Au răstignit pe Domnul slavei, şi L-au închis într-un mormânt.



Credeau atunci stăpânii lumii, că planul lor a izbutit,

Şi-n văgăunile de moarte, pe Dumnezeu L-au biruit.

Dar a venit o dimineaţă, a treia zi s-a luminat,

Şi s-a-mplinit atunci Scriptura: Hristos din morţi a înviat!



Din cea mai fioroasă luptă şi înfricoşător abis,

Biruitor a ieşit Domnul, purtând cu El un nou Zapis:

O Lege nouă scrisă-n fire: că boldul crud al morţii reci,

E pradă de război în mâna Acelui Viu în veci de veci.



Şi când băteau soldaţii cuie, în mâna care ne-a creat,

Zapisul de demult al Legii a fost şi el crucificat.

Şi altul nou, înscris cu sânge, şi-a deschis pagina dintâi:

Zdrobit a fost capul Satanei sub un însângerat călcâi!



Ce zi de mare biruinţă a fost atunci în univers

Când Domnul nostru, la Golgota, zapisul cu porunci l-a şters!

A frânt domniile sinistre şi ale lumii stăpâniri,

Ieşind biruitor prin cruce, în suferinţi şi pătimiri.



Istoria era o noapte, ce s-a-ncheiat pe crucea grea,

Dar a venit şi-o dimineaţă cu străluciri de rai în ea.

Şi a-nceput o sărbătoare, urale şi cântări la porţi,

Când Domnul slăvilor eterne S-a ridicat dintre cei morţi!



S-au ridicat Nimrozii lumii, şi mândrii Nebucadneţari,

Dar au zidit numai redute de cârtiţe şi de ţânţari.

Cohortele lui Lucifer, zdrobite, Isus Mesia le-a învins,

Şi peste fortăreaţa morţii drapelul vieţii Şi-a întins.



Mesia, Dumnezeul veşnic, El, Fiul omului de lut,

Cu bucuria Învierii întreg pământul a umplut.

Şi diademele de glorii dintr-ale cerului tării,

În veacurile viitoare pe fruntea Lui vor străluci.



Un nou hrisov de-mpărăţie a fost deschis de Cel Preasfânt,

Edictul de proprietate asupra vechiului pământ:

Că tot ce-a fost creat vreodată, şi tot ce va mai fi creat,

Sunt şi vor fi pe totdeauna a Celui care a-nviat.



Da, scris-au cronicarii vremii în cărţile care rămân,

Minunea cea mai glorioasă a Domnului Atotstăpân:

Că a ieşit din groapa morţii, din închisoarea de granit,

Şi sus pe scaunul de slavă S-a aşezat Cel răstignit.



Dar vor mai scrie o minune... la fel de mare în zapis,

Minunea îmbrăcării noastre cu slava Lui de nedescris.

Minunea că şi nouă Domnul, Cel viu, şi sfânt, şi-adevărat,

Ne-a dat făclia nemuririi: Cu EL, şi noi am înviat !!!