Poezie În Palma Ta (1)

Primeşte, Mire Preaiubit,

Cântarea dorurilor dragă,

Am adunat în ea smerit

Iubirea inimii întreagă.



M-ai aşezat în Palma Ta

De Dumnezeu Atotputernic,

Să simt în rănile din ea

Ce har fierbinte e-n Jertfelnic.



Să ştiu că nu sunt frunză-n vânt,

Purtat încolo şi încoace,

Că m-ai lipit cu legământ

De sângele Jertfei de pace.



Că nicăieri şi nicidecum,

Nu-i loc mai scump aici în vale,

Mai plin de-al Cerului parfum,

Ca-n palmele iubirii Tale.



În ceasul cel mai neguros,

Al blestematelor ispite,

Stau lângâ şanţul dureros

Săpat de cuiele cumplite.



Şi nu m-ajunge nici un rău

În palma Ta izbăvitoare:

Nici răcnetele de călău,

Nici laudele-nşelătoare.



În Palma Ta de Dumnezeu

Te uiţi cu-atâta bunătate

La mersul meu, la chipul meu,

Cum ai privi la nestemate.



Acolo-n palma Ta, Isus,

În brazda smulsă de piroane,

M-ai învelit şi m-ai ascuns

De-ale vrăjmaşului capcane.



Şi niciodată n-am visat

Atât noian de strălucire:

Când alţii, Doamne, m-au scuipat

Tu-mi dai sărutul de iubire...



Primeşte, azi cântarea mea

Şi versurile-nlăcrimate;

Le scriu ascuns în Palma Ta,

În rănile însângerate...