Poezie VIZIUNEA LUI MICA

VIZIUNEA LUI MICA



Ca turma de oi pe un munte

Israelul n-are păstor.

Citeşti doar nelinişti pe frunte

Şi soarele-ascuns e în nor.



Nu vor să se-ntoarcă acasă.

Ramotul îl vor înapoi.

Ceva pe soldaţi îi apasă

Şi parcă se simt tot mai goi.



Profeţii cei falşi încercară

Să toarne curaj în Ahab.

Dar pe Iosafat o povară

Îl face să fie mai slab.



Pe mulţi îi cuprinde chiar frica.

Se-aşteaptă-un mesaj mult mai clar.

Ahab îl urăşte pe Mica.

Dispreţu-i va fi în zadar.



Ahab nu primeşte cuvântul

Ce Mica acum l-a rostit.

El simte că-i fuge pământul

Pe care semeţ a păşit.



”Nu spun eu că Mica vorbeşte

Doar rău despre mine oricând ?!…”

Profetul prin Duh îl priveşte

O taină din ceruri spunând :



”Din ceruri o rază coboară.

Şi Domnul întregii oştiri

De slava Lui Se înconjoară

Şi Se întreabă din priviri.



„Cum va cădea Ahab în luptă

Chiar la Ramot în ceasul greu ?!”

Şi-un duh bătrân, cu faţa suptă,

A dat răspuns lui Dumnezeu :



”Voi fi un duh de amăgire

Pentru profeţi, pentru-mpărat,

Şi îl voi duce la pieire!”

”Să faci precum ai cuvântat!”



Şi lupta grabnic se încinge.

Se dă pentru un singur om.

Şi nimeni parcă nu învinge

Cum scrie-n Deuteronom.



Fugea şi Iosafat din luptă

Era atât de indecis.

Prin goana lui cea ne-ntreruptă

El împlinea ce Domnu-a zis.



De o săgeată la-ntâmplare

Ahab ajunse grav rănit.

Pierzând şi sânge şi culoare

El până seara a murit.



Oştirea se împrăştiase.

Israelul era înfrânt.

*

Noi vom culege mari ponoase

Când n-ascultăm de Duhul Sfânt.



Printr-o figură solitară

Profetul îl ferea de rău.

Şi-Ahab putea ca să nu piară

De-ar fi primit mesajul său.



I-a fost sfârşitul ca şi viaţa

O noapte neagră şi-un chin greu

Sfidând şi respingând povaţa

Profeţilor lui Dumnezeu.



Ahab de-atunci ne reprezintă

În evul negru de păcat

Cât timp nu-L mai avem ca ţintă

Pe Domnul cel adevărat.



Când instalăm idolatria

În orice colţ pe-acest pământ

Atunci atragem doar mânia

Părintelui din cerul sfânt.



Chiar dacă noi purtăm un Nume

Cu care-adesea ne fălim

Vom fi mereu respinşi de lume

Când adevărul nu-l trăim.



Ahab purta o cutezanţă

De împărat în Israel.

Cu Iosafat în alianţă

Credea că nimeni nu-i ca el.



Credea că platoşa-l ajută

Şi sirienii vor cădea.

Dar o săgeată nevăzută

s-a-nfipt adânc în coasta sa.



Aceasta-i moartea care vine

Şi ne stă-n faţă permanent.

Ia seama cum trăieşti creştine!

În lupta vieţii fii atent!



E-o luptă cu urmări fatale

De nu trăieşti pentru Isus,

Cu gândul revenirii Sale

Ca Mire drag din cer de sus.



Săgeţile-negresc văzduhul .

Cel rău răcneşte ca un leu.

Dar tu fii treaz oricând prin Duhul

Şi-ascunde-te în Dumnezeu.



***