Poezie Înainte de a fi eram cunoscut demult

Înainte de a fi eram cunoscut demult

Dumnezeu îmi cunoștea viața prin tumult

Fiindcă Cel Atotputernic mă privea mereu

Știa prin ce aveam să trec în ceasul greu.



Știa-ncotro se va-ndrepta inima mea

Știa ce voi iubi și ce voi fi în viață

Îmi cunoștea locul, trăirea și gândirea

Exist prin El, căci El este eterna dimineață.



Acolo, sus, totul e sfânt, divin și e perfect

Întregul cer se-apleacă-n fața tronului

Căci orișicine vrea are acces direct

La Marele Stăpân al universului.



Oastea cerească Lui I se închină

Cu toții împlinesc Cuvântul Său

Acolo pacea și-armonia e sublimă

Și-n gloria divină, nu se face rău.



Nu știu acum prea multe să vă spun

Cum se discută în Consiliul cel divin

Nu știu cum “sus” problemele se pun

Și ce decizii a luat ca-n lume eu să vin.



Dar înainte de-a veni cândva pe lume

Spre-ai mei părinți El glasul l-a-ndreptat

Și le-a șoptit cu o iubire uimitoare:

“Va locui o vreme-n lume, întrupat”.



Atuncea m-a țesut în loc întunecat și tainic

Când nimeni nu m-a cunoscut și n-a văzut

Când într-un mod ciudat și totuși falnic

Venind, în lumea cea de jos am apărut.



Așa a fost când m-am născut în lume

Cu primul plâns atunci i-am salutat

Veneam ca să vestesc “Măreața simfonie”

Și pe Hristos ce de la moarte ne-a salvat.



Fiindcă omul nu și-a păstrat vrednicia

Călcând porunca sfântă în Eden,

Și izgonit din el, văzându-si nimicnicia ...

N-a mai putut trăi ca Dumnezeu, etern.



Astfel, înstrăinat de ce era curat și sfânt

Nemaiputând cu Dumnezeu vorbi

S-a-ndepărtat mereu de Rai, căci pe pământ,

Satan căuta întreaga fire a zdrobi.



Dar orice om venit cândva în lume

Este privit cu drag de Cel Prea Înalt

Care dorește omul sosit din genune

Să umble-n fiecare zi cu El, adevărat



Creștini! avem o misiune de-mplinit

Căci ni s-a dat un plan divin, astral

Cei care la Hristos cu dragoste-am venit

Suntem datori ca să-L vestim acum, real.



De ești copil, tânăr, adult sau chiar bătrân

În fiecare zi să lucri după plan

Să nu strângi lucruri pieritoare-acum la sân

Ci să-i aduci pe oameni la Cerescul Han.



Acesta-i scopul astăzi pentru tine

Planul să-l împlinești cu drag, în lume

Ca-n ziua când te voi chema, creștine,

Să poți ședea în ceruri lângă Mine.



Pricepi de ce Eu te trimit pe tine?

De ce te-am înzestrat cu haruri noi?

De ce pe oameni să îi chemi pe nume?

De ce lucrăm acuma împreună, amândoi?



De împlinești ce Eu ți-am spus cândva

Când ți-am șoptit c-o tainică iubire ...

În slava veșnică cu sfinții vei intra

Trăind cu cei răscumpărați pe veșnicie.



Lucrează azi, trudește-te de zor

Și nu lăsa omidă, nici tăciune.

Desțelenește holda, lucră cu mult spor

Iar munca s-o ‘mpletești cu rugăciune.



Măreață va fi ziua încoronării tale

Când milioanele de sfinți s-or întâlni pe nor

Atunci se va striga cu bucurie: “Osanale!”

Căci vei intra în cer, domnind cu-al tău Izbăvitor.



11.05.2011 – Petru Coman

Petroșani