Poezie Vis (3)

VIS



Urcam spre culmea Fericirii

Şi poposeam pe câte-o stea.

Ne aştepta Prinţul iubirii

În haină albă ca de nea.



Niciunul nu găsea cuvinte

De mulţumire Celui Sfânt.

Şi totuşi se-auzea fierbinte

Al biruinţei noastre cânt.



Zburam ca raza de lumină,

Ca gândul unei rugăciuni.

Şi iată-ne într-o grădină

În faţa unei mari minuni.



Orbiţi de slava neaşteptată

În ceasul mare şi solemn

Am auzit un glas de Tată

Făcându-ne cu mâna semn:



„Veniţi voi, fiii Mei din lume!

De mult v-aştept în Paradis

Căci se găsesc şi-a voastre nume

În Cartea Vieţii ce s-a scris!”



Dar cine ar putea descrie

Ce am văzut în visul meu ?!

Fremătătoarea bucurie

A fiilor lui Dumnezeu.