Poezie ZIUA DOMNULUI (1)

ZIUA DOMNULUI



Omul îşi sărbătoreşte

Câte-o zi odată-n an

Constatând că-mbătrâneşte

Şi i-a fost timpul duşman.



Însă viaţa nu-i aceasta,

Cea trăită pe pământ

Unde-am întâlnit năpasta

Unui trup slăbit şi frânt.



Viaţa nu-i doar o suflare

Ca o aripă de vânt

Ce se naşte-apoi dispare

Într-un neştiut mormânt.



Când noi am venit pe lume

Cineva ne-a dat un duh

Căutând să ne îndrume

Gândul către Sfântul Duh.



Dacă duhul este-n viaţă

Şi-L iubim pe Creator

Ne trezim de dimineaţă

Cu al rugăciunii dor.



Biblia e-o hrană bună

Pentru duhul cel flămând

Când din piept un psalm răsună

Ce va fi un râu curând.



Viaţa e o părtăşie

Cu Acel ce ne-a creat

Şi a pus o veşnicie

Într-un bulgăre uscat.



Trupul este doar o haină

Viaţa-i darul cel ascuns

Ce cuprinde-n el o taină:

Pe Cristos, Cel ce ne-a uns.



El speranţa ne-o animă

Pentru Cerul Său curat

Pe când lumea ne deprimă

Cu balastul de păcat.



Domnul îmi întinde-o masă.

Eu în mine azi Îl port

Pân-ajung la El acasă

În al veşniciei cort.



Când cel rău mă agasează

Cu săgeţi ce mă ating

Domnul meu din duh veghează

Şi m-ajută să-l înving.



Va veni o zi senină

Pe un cer fără de nori

Când în haine de lumină

Îl voi întâlni în zori.



Nu pot şti ce o să-mi spună

Dar sunt sigur că-L iubesc

Şi-L aştept cu Vestea Bună

Cea din plaiul Său ceresc.



Pân-atunci rămâne dorul

Arzător din pieptul meu

Că Isus cel sfânt, Păstorul,

Va veni ca Dumnezeu.