Poezie ZIUA ISPĂŞIRII

ZIUA ISPĂŞIRII



Sufletul are nevoie de o sfântă Sărbătoare

În care să se smerească prin odihnă şi cântare.

Este-o zi de ispăşire când păcatu-i scos afară

Ca omul să fie liber de a firii vechi povară.



Preotul pentru lucrare cu veşminte să se-mbrace

Ispăşirea să o facă plin de har şi plin de pace.

Hainele-i sunt haine sfinte, din in confecţionate

Şi simbolizează astfel şi iubire şi dreptate.



Ispăşirea se va face pentru Cortul Întâlnirii

Unde Domnul Se prezintă pentru harul mântuirii.

Sunt cuprinşi în ispăşire şi altarul şi preoţii,

Şi copiii şi părinţii, şi bunicii şi nepoţii.



O astfel de lege este dată pentru veşnicie

Ca odată-n an poporul, plin de har şi bucurie,

El să-şi lepede păcatul printr-un act de ispăşire

Şi în schimb să tot primească pace şi neprihănire.



Jertfa unică de sânge pentru mântuirea noastră

Ce ajunge până-n ceruri prin întinderea albastră

Este-a Mielului pe cruce şi-n Calvar ea a fost dată.

Şi-astfel pentru tot păcatul ispăşirea-i terminată.



Să-L slăvim cu toţi pe Mielul ce-a purtat păcatul lumii

Ca din moarte să ne scoată şi din tragedia humii.

El a părăsit mormântul şi ne-a dat o nouă viaţă

Şi-ntr-o zi în cerul slavei Îl vom întâlni în faţă.



El şi-acum în trup mai poartă semnul rănilor de cuie

Pe când rugăciunea noastră către cer încet se suie.

Când cu propriul Său sânge ne-a plătit răscumpărarea

Pentru-o viaţă devotată ne-a făcut la toţi chemarea.



În smerenie deplină, cu răbdare îndelungă,

Niciodată aşteptarea n-o să ne mai pară lungă.

Dacă biruim păcatul ce încă de noi se ţine

Vom putea ca prin credinţă să-L slujim cum se cuvine.



Unitatea sărbătorii unde e prezent poporul

E prin har asigurată de Isus Mântuitorul.

El ni-i adăpost şi Cale şi Cetate de scăpare

Pe pământ în astă viaţă şi în viaţa viitoare.