Poezie CORTUL LUI DUMNEZEU

CORTUL LUI DUMNEZEU



La început Cortul lui Moise

Era făcut în Israel

Ca Dumnezeu să-l întâlnească

Pe Marele Preot în el.



Venea la Cortul Întâlnirii

Profetul Moise din cer uns

Împovărat cu mari probleme

La care nu avea răspuns.



Primea din Cer povăţuire

Pentru poporul istovit

Ce-adesea în călătorie

Cu necredinţă a cârtit.



Şi mulţi l-au contestat cu ură

Poporul tot s-a răsculat.

Însă din Cortul Întâlnirii

Cerescul Domn l-a apărat.



Cei răi primitu-şi-au pedeapsa.

Pământul i-a-nghiţit pe loc

Când de la Dumnezeu venise

Al nimicirii Sale foc.



A fost apoi Cortul lui David

În care se-nchinau mereu

Cei ce cântau cu instrumente

Nălţând şi psalmi lui Dumnezeu.



Regele David prin cântare

S-a afirmat ca şi psalmist

Ştiind că Domnul locuieşte

Într-un popor ce nu e trist.



Îşi stabileşte reşedinţa

Între toţi cântăreţii Lui

Care din inimă Îl laudă.

Alt Dumnezeu ca Domnul nu-i.



El ne-a lăsat de-atunci Psaltirea

Prin care ne apropiem

De Dumnezeu în orice vreme

Când trebuie ca să veghem.



S-avem o inimă mai bună

Ne cere Cortul lui David

Ca viaţa noastră prin furtună

Să fie pentru alţii zid.



Să apere doar Adevărul,

Neprihănirea lui Isus

Ce ne-a adus din Cer salvarea

Şi viaţa fără de apus.



Dar la final Apocalipsa

Când vom scăpa de-al lumii greu

Ne zugrăveşte-n veşnicie

Un Cort creat de Dumnezeu.



În el vor fi doar credincioşii

Martirii care-au suferit

Şi-n viaţa lor de sacrificiu

Doar pe Isus ei L-au iubit.



Nu va mai fi vreo separare

Între făpturi şi Creator.

Va fi deplină armonie

Ca pentru-o Turmă şi-un Păstor.



Acolo n-o să fie lacrimi

Nici noapte, moarte, cimitir.

Ci dragostea fără de margini

Va fi al veşniciei gir.



Însuşi Cristos Se va supune

Cu totul Tatălui ceresc.

Şi Dumnezeu va fi în toate

Şi-n toţi acei care-L iubesc.



Nu ne rămâne decât ruga

Şi dorul de-a-L chema mereu:

„O, vino Doamne, mai degrabă

Cu Cortul Tău de Dumnezeu!”