Poezie Un viciu mic

Adeseori mă cert, dar eu n-am nici o vină

Căci vinovatul e banala … cafeină

Iar de cer explicaţii la expert

Îmi ţine şi acesta un concert.



Sunt dependent de-o ceaşcă de cafea

N-am nici un chef de muncă fără ea

De n-o am dimineaţa, la dejun

Nici două vorbe nu pot ca să spun.



Întorc încet în ceaşca de cafea

Şi mă întreb ce-o fi aşa de bun în ea?

De-o lume-o savurează cu nesaţ

Şi-apoi citeşte ce mai scrie-n zaţ.



Vre-un viitor cu bani şi cu iubiri

De-i vezi aşa naivi poţi să te miri

De nu ai fi şi tu înlănţuit

Şi te închini mereu la pomul cel oprit.



Un viciu mic cu nervi mereu în plus

Cu soaţă şi copii mereu pe ceartă pus

Să te dezbari e totuşi foarte greu

Şi-alegi să Îl sfidezi pe Dumnezeu.



Sunt vicii mici dar cu efectul lor

Îl întristează chiar pe Creator

Ce ne-a creat pentru un trai curat

Pentru plăcerea Celui Prea Înalt.