Poezie Schimbare (1)

suflete manjite de sange,

rautatea, da, ea ne omoara

copilul nascut, plange

intrat, in lumea de afara.



pictam peretii sufletelor

imbiband pensula-n sange

chip de doliu, trist port

si viata, din nou plange



ea e mereu acuzata

atunci cand gresim

desi ea e curata

cu sadism o strivim



alungam orice speranta

crezand ca noi stim tot

stricam ultima catarga

desi e mult pan' la port



lasam in urma frumusetea

zilelor de iubire fericite

si nu mai gustam dulceata

a vietii in El implinite



suntem condamnati pierii

in valuriile lumii inecati

asta striga legea firii

fara sansa sa fim salvati



un tunet rupe norii

Leul din Iuda apare

Scaldat in mii de glorii

acum e liniste pe mare



barca vietii se ridica

din marea moarta in pacat

steagul in doliu pica

sufletul a fost salvat



panzele constiintei curate

din nou pe catarg se ridica

in sangele sfant spalate

Acum nu mai e ura nici frica!



Dragostea invinge rautatea

Caci Isus e Capitanul

mergem unde scrie cartea

credinta umple vasul.