Poezie DOI MIJLOCITORI

DOI MIJLOCITORI



Ca să-nţelegem mijlocirea

Avem azi doi Mijlocitori

Ce ne veghează cu privirea

Chiar din ai vieţii noastre zori.



Avem în ceruri sus la Tatăl

Pe Domnul nostru care-i viu.

Şi-aici cu noi în lume, iată-L,

E Duhul Sfânt în orice fiu.



Prin duhul nostru El se roagă

Cum Tatăl vrea şi-i voia Lui

Privirile să ni le-atragă

Spre-a fi modele orişicui.



Cu mintea noastră gându-aleargă

Şi nu suntem disciplinaţi.

Dar Duhul Sfânt din lumea largă

Adună mii şi mii de fraţi.



El una-i face-ntr-o secundă

Focalizaţi către Isus

Ce prin a Duhului Sfânt undă

Ne spune ce are de spus.



El n-a vorbit, cum scrie-n Fapte,

Doar numai primilor creştini,

Căci Duhul este zi şi noapte

Cu cei ce-n lume sunt străini.



Pe cei ce sunt în căutarea

Modelului de caracter

Îi duce Duhul pe cărarea

Ce-i strâmtă până sus la Cer.



El vrea să fim din astă viaţă

Mai sfinţi şi mai mijlocitori

Pentru acei ce-n lume pleacă

S-adune oi pentru păstori.



Păstorul nostru cel mai mare

La Tatăl e Mijlocitor.

El ne cunoaşte-atât de bine

Şi ne aşteaptă cu mult dor.



Să fim cu El în consonanţă

Când pentru alţii ne rugăm

Având în piept o siguranţă

Că împreună noi lucrăm.



Cuvintele nu-s ale noastre

Ci Duhul ni le dă în dar

Când noi venim cu drag chiar trupul

Să-l dăruim pe-al Său altar.



Avem mereu o jertfă vie

Din duhul nostru de adus

Când înălţăm cu bucurie

O rugăciune lui Isus.



Strigăm astfel în rugă:„Ava!”

Şi Tatăl ne-a şi dat răspuns

Prin Fiul care iarăşi vine

Şi cu uleiul Său ne-a uns.