Poezie SUFERINŢA CREDINCIOŞILOR

SUFERINŢA CREDINCIOŞILOR



Suferinţa e un har

Peste orice aşteptare

Preţuit atât de rar

Într-o viaţă trecătoare.



Suferinţa e-o onoare

Pentru Cer, pentru Isus,

Când tot răul din noi moare

Şi efectul lui s-a dus.



Cine sufere şi-aşteaptă

Pe-al lumii Judecător

Va păşi pe calea dreaptă

Chiar când soarele-i în nor.



Când Biserica primară

Suferise pe pământ

Răul era scos afară

Cu mandat din Duhul Sfânt.



Azi când suferinţa-i rară

Pentru unii dintre noi

Dorm creştinii-n plină vară

Şi-s nepăsători şi goi.



În capcana libertăţii

Şi-a democraţiei seci

Şi-au pierdut simţul dreptăţii

Şi iubirea pentru veci.



Sunt ca şi Laodiceea

Ce se lăuda mereu

Dar nu au decât ideea

Singurului Dumnezeu.



I-a victimizat Mamona

Şi i-a scos din drumul bun

Când le-a ocupat timona

Şi-i târăşte spre taifun.



Pentru ei e-o vreme fastă,

Au de toate, sunt bogaţi.

Dar când vine vreo năpastă

Nu se mai cunosc ca fraţi.



Suferinţa e-o comoară

Dacă rabzi pân la sfârşit

Ca să fii o piatră rară

Pentru Domnul tău iubit.



Când tu suferi doar în vorbe

Nu-nţelegi divinul har

Dacă preţul unei ciorbe

Te-a făcut să plângi cu-amar.



Sufere, dar cu dreptate

Pentru Cer şi pentru Miel.

Şi vei fi curat în toate

Vrednic pentru-al păcii ţel.



Suferinţa-i nestemată,

Un misterios magnet

Pentru slava nepătată

Dacă rabzi ca un profet.