Poezie UNGEREA (1)

UNGEREA



Ungerea ne-nvaţă totul

Şi ni-i sfetnicul cel bun

Cum era de mult chivotul

Israelului străbun.



Un izvor de-nvăţătură

Va fi inima oricui

Ce născut e din Scriptură

Şi din Duhul Domnului.



Ungerea împărătească

Pentru fiii de-Mpărat

Este dată să unească

Într-un Trup adevărat.



Lumea-i foarte dezbinată

Rănile adânci mai dor.

Însă ungerea curată

Vindecă şi un popor.



Ea înseamnă bucurie

Şi putere din Cristos

Cât timp noi lucrăm pe glie

Pentru cerul luminos.



Şi-adunăm faptă cu faptă,

Boabele într-un grânar

Printr-o viaţă înţeleaptă

Sub al Duhului Sfânt har.



Ungerea e preoţească

Pentru cei născuţi din nou

Gata ca să mijlocească

Către-al Golgotei Erou.



După cum Cristos în slavă

Mijloceşte sus în Rai

Pe a Duhului octavă

Să-I nălţăm al nostru grai.



Ştim că Duhul mijloceşte

Pentru-al Tatălui motiv

Doar când omul se sileşte

Şi devine rugativ.



Unde sunt mijlocitorii

Cei de azi cum au fost ieri

Ca s-apară slujitorii

Pe ogor cu noi puteri?



Secerişu-i foarte mare.

Lucrătorii-s prea puţini.

Când nu vii la Adunare

Viaţa ta e printre spini.



Haideţi să lăsăm mândria

Şi comoditatea ei

Şi slujind Împărăţia

Să închidem guri de lei.



În lumea spirituală

Foc s-aprindem pe pământ

Ocupând camera goală

Cu mobilierul sfânt.



Când goni-vom duhuri care

Sunt întoarse către mulţi

Să-ncălţăm c-o râvnă mare

Pe acei care-s desculţi.



Lupta-i doar prin rugăciune

Şi prin traiul cel frumos.

Ungerea e o minune

Într-un preot curajos.



Ungerea-i pentru profeţii

Cei aleşi de Dumnezeu

Să ducă mesajul vieţii

Truditorilor la greu.



Domnul ne dă sarcini bune

Şi uşoare pentru noi

Dacă stăm în rugăciune

Cu mesajul vieţii noi.



Zece zile-au stat în rugă

De-aşteptare primii unşi

Când au trebuit să fugă

Gânduri vechi din cei ascunşi.



Domnul curăţă cu sânge

Tot păcatul divulgat

Pe când dragostea-I ne strânge

Azi la marele-Mpărat.



Cu a Tatălui sfânt voie

Ce doreşte-a ne sfinţi

Duhul simte o nevoie

Limba a ne curăţi.



Ca Isaia cel din Templu,

Tânărul profet căit,

Vrea Isus să fim exemplu

Ca un ucenic smerit.



Ungerea-i mereu tot nouă

Celor care o primesc

Ca şi stropii sfinţi de rouă

Peste florile ce cresc.



Astăzi curge profeţia,

Mărturia lui Isus,

Când vestim Împărăţia

Şi-L slujim cu dor nespus.