Poezie ZILELE DIN URMĂ (1)

ZILELE DIN URMĂ



Chiar din marile Rusalii zilele sunt numărate

Ca fiind cele din urmă cu-ndurare şi dreptate.

După Jertfa din Golgota şi-Nvierea lui Cristos

Ucenicii aşteptară veacul cel victorios,



Domnul să restaureze grabnic Cortul lui David

Şi împărăţia păcii să nu mai cunoască zid.

Se uitau unii la alţii ucenicii-nfriguraţi

Şi-aşteptau în taină titlul de miniştri desemnaţi.



Dar n-a fost aşa să fie, chiar Isus i-a corectat:

„Voi din Cer primiţi putere să-Mi fiţi martori ne-ncetat.

Staţi acum în aşteptare să primiţi Duhul cel Sfânt

Spre-a vesti Cuvântul vieţii peste-acest întreg pământ!”



După patruzeci de zile când Isus cel înviat

Multora în multe feluri spre-a-i zidi S-a arătat,

El S-a înălţat în slavă sus la Tronul cel ceresc

Chiar de unde-o să revină cu alai împărătesc.



Ucenicii-L petrecură cu priviri aproape-n plâns

Dar de dorul lui Mesia ei cu drag din nou s-au strâns.

Erau unsprezece-apostoli şi alte câteva zeci.

(Număraţi apoi mai bine chiar osutădouăzeci).



Toţi cu dor de rugăciune cereri multe înălţau

Erau zilele din urmă şi ei toţi se pregăteau.

Nu era treabă uşoară misiunea de martiri

În lumea religioasă cu atâtea amintiri.



Cum Mielul spre judecată a fost arestat şi dus...

Cum păgânii-L judecară şi pe-o cruce ei L-au pus...

Şi L-au îngropat în stâncă... dar Cristosul a-nviat!

Iar la toate-aceste fapte Domnu-n Cer S-a înălţat.



Dar ei n-o să fie singuri; Duhul Tatălui va fi

Un Mângâietor puternic care-i va-mputernici.

Erau slabi în încercare dar curând vor fi umpluţi

Cu puteri de biruinţă când din nou vor fi cernuţi.



Sus era Mijlocitorul, Domnul care este viu.

Jos venea Mângâietorul în al lumii larg pustiu.

Zilele treceau grăbite şi erau cele din urmă.

Duhul a venit din ceruri peste încercata turmă.



Vânt şi-un vâjâit puternic, câte-o limbă ca de foc

Se-aşeză pe fiecare zguduind casa din loc.

Şi vorbeau în limbi cu toţii sau în câte-un dialect

Ca s-arate la Rusalii că Isus Domnu-i perfect.



O mişcare în mulţime, în evrei şi-n prozeliţi,

S-a produs în ziua-aceea unii spre-a fi mântuiţi.

Au mai fost chiar şi batjocuri, uni-s batjocoritori.

Ei nu-nţelegeau lucrarea din ai mântuirii zori.



Totdeauna mântuirea Domnului Isus Cristos

Va-ntâlni împotrivirea duhului necredincios.

O religie lumească construită-n forme reci

Va păstra enoriaşii îngropaţi ca pentru veci.



Evanghelia aprinde focul unei inimi noi

Ce devine, prin credinţă, binecuvântat altoi.

Nu contează naţiunea cea în care te-ai născut

Câtă vreme Domnul slavei este-al vieţii tale scut.



Chiar din ziua de Rusalii când a fost Duhul vărsat

O nouă Comunitate prin Cristos s-a arătat.

Toţi erau uniţi în cuget şi-n simţirea lor la fel.

Dragostea era în clocot pentru toţi din sfântul Miel.



Nelipsiţi din Adunare erau fraţii lui Isus

Şi Maria, mama sfântă, a primit darul de Sus.

Serveau masa împreună şi erau în duh uniţi.

Ascultau învăţătura sinceri şi preafericiţi.



Au mai fost apoi probleme însă ei le-au rezolvat

Şi au scos din Adunare grabnic orişice păcat.

Frica Domnului profundă pe mulţi semeni i-a cuprins

Ca să vină înăuntru nu-ndrăznea chiar niciun ins.



Duhul de descoperire, de putere, de minuni

Se vedea clar cum lucrează prin atâtea rugăciuni.

Puneau demonii pe fugă, n-aveau teamă de duşmani.

Nu dormeau la rugăciune ca atunci în Ghetsimani.



În Biserica primară se glorifica Isus

Nicio faţă omenească nu se ridica mai sus.

Toţi erau smeriţi ca Unul, Cel ce moartea a răbdat

Şi trecând prin Înviere El la viaţă i-a chemat.



Au pornit furtuni destule şi prigoane tot mai mari

Dar apostolii credinţei au rămas întruna tari.

Nu i-a-nspăimântat Sinedriul, nici soldaţii cei romani

Mulţi în rugă stăruiră primind Darul fără bani.



Erau hotărâţi în lupte pe-al neprihănirii front...

Dar leul stătea la pândă şi-aştepta la orizont.

Erau zilele din urmă cu-ncercări şi prigoniri

Ce şi azi sunt în vigoare printre-atâtea rătăciri.



Creştinismul e copacul uriaş şi prea stufos

Unde spirite rebele imitară pe Cristos.

Iar acei ce refuzară Adevărul din Scripturi

Au creat învăţăturii sfinte câteva fisuri.



Apoi schismele urmară cu căderile din har.

Naşterea de-a doua oară era fenomen mai rar.

Limbile de la Rusalii par hulite uneori.

Dragostea adevărată e ca roua de pe flori.



Totul se politizează, clerul e ca un patron

Călcând Biblia-n picioare pe-al nelegiuirii ton.

Ca-n Apocalipsa Domnul mustră pe cei vinovaţi

Ce-n Biserici sunt ca domnii, nu au inimă de fraţi.



Cresc şi luxul şi mândria prin proiectele lumeşti

Unde preamărit e omul, nu Isus din slăvi cereşti.

În Biserică bolnavul nu e nici ca-ntr-un spital,

Când nu este-n duh putere vom avea un carnaval.



Astea-s zilele din urmă ce ne-aduc ecumenism

Şi tot felul de curente ce sfârşesc în socialism.

Nu era „atent” şi Iuda cu săracii din popor?

Dacă Duhul Sfânt lipseşte nu-i în lume ajutor!...

*

Cei mâhniţi de-a lumii stare cum era-n vechime Lot

Vă întoarceţi cu căinţă azi la Domnul Savaot!

El mai poate să se-ndure, cum în Biblie stă scris,

Să ne scape de osândă, să ne ducă-n Paradis.



E din nou ceasul trezirii din al necredinţei somn.

Iată Mirele e gata! Vine-al mântuirii Domn!

Va începe Nunta-n slavă şi vom fi-n curând răpiţi

Unde-i pace şi lumină, unde fi-vom fericiţi!