Poezie VREMEA NEAMURILOR

VREMEA NEAMURILOR



De la Babilon încoace

Până Domnul Se întoarce

Vremea Neamurilor este

A întregii lumi poveste.



Domnul Şi-a aprins mânia

Şi-a distrus împărăţia

Când Israel prin păcate

N-a lucrat cu mâini curate.



A călcat porunca sfântă

Pentru zei ce nu cuvântă.

A împrumutat religii

Cu demonice efigii.



Din Egipt era viţelul

Ce-n pustiu le-a stins tot zelul.

Au călcat din Lege slova

Mâniindu-L pe Iehova.



Păgâneasca închinare

Chiar la necuvântătoare

A-ntrecut de mult măsura

Când au părăsit Scriptura.



După secole de luptă

Profeţia-i întreruptă.

Dar Cel Sfânt nu-Şi schimbă stilul

Şi-a urmat apoi exilul.



Lumea cu Babel apare.

Neamuri vin şi vor dispare.

Dumnezeu nu-Şi schimbă ţelul

Şi-Şi păstrează Israelul.



El l-a scos de sub blesteme

Şi-i ascuns pentru o vreme.

Însă timpul nu-i departe

Când va fi salvat de moarte.



Lumea prin civilizaţii

Dând o şansă multor naţii

Pe parcursul multor ere

A primit din Cer putere.



Cunoştinţa lumii creşte.

Omul se îmbogăţeşte.

Domnul plin de bucurie

I-a dat gând de veşnicie,



Ca să-L caute în viaţă

Cu o inimă-ndrăzneaţă

Pe Iehova, Creatorul,

Cel ce-a pus pe boltă norul.



Dumnezeu Se revelează

Prin minuni care contează

Sus pe bolta cea albastră

Pentru toată viaţa noastră.



Omul n-are nicio scuză

Când păcatu-i stă pe buză

Şi respinge-n tot momentul

Pe Cel Sfânt cu Testamentul.



Orice naţiune are

Vremea pentru cercetare

Să-L primească-n umilinţă

Pe Cristos cu pocăinţă.



Va fi la sfârşitul vremii

Peste-a lumilor bejenii

O surpriză-ngrozitoare

Pentru sute de popoare.



Cel ce-a fost Mântuitorul

Va fi-atunci Judecătorul.

El va răsplăti pe-oricine

După rău sau după bine.



Te opreşte din berbuncă

Când cel rău săgeţi ţi-aruncă.

Când Isus Şi-arată Faţa

Cui predatu-i-ai tu viaţa?



Regele când va apare

Într-o lume viitoare

Orice neam care-L primeşte

Va primi şi pâini şi peşte.