Poezie MAMONA (1)

MAMONA



Azi când totul se rezumă

La avere şi la bani

Sunt cu noi puţine mame

Şi parcă prea mulţi orfani.



Firea se-adaptează-n grabă

Pe-orice munte, pe-orice stea.

Şi în orice circumstanţă

Ea votează pentru ea.



Nu trăiesc doar pentru sine

Cei ce sunt ai lui Cristos.

Ei prin a iubirii jertfă

Îşi dau viaţa ca prinos.



N-avem autoritate,

Ne-am lăsat mereu furaţi.

Sunt la noi familii multe

Dar prea multe fără taţi.



Tatăl este capul casei

Pentru toţi în orice greu

Dacă-n har şi armonie

Îl slujesc pe Dumnezeu.



Ne-a orbit prea mult câştigul

Pentru tină, pentru trup,

Fără a lua în calcul

Câţi de noi astfel se rup.



O familie rezistă

Când Cristos cu-al Său cuvânt

O veghează şi-o-ntăreşte

În al lumii negru vânt.



Am pierdut copii şi rude

Confruntaţi cu mari nevoi.

Cineva ne minte-n faţă:

Ne-am pierdut chiar şi pe noi.



Cum mai pot să te ajute

Bani sau ranguri pământeşti

Câtă vreme fără Domnul

Şi prin firea ta trăieşti?!



Sănătatea şi puterea

Le aveam dar nu mai sunt.

Toate au rămas în urmă...

Astăzi părul ni-i cărunt.



O dorinţă fericită

Ca o rază din Cristos

Să ne-ajute totdeauna

Să îmbătrânim frumos.



Specialişti de toată mâna

Au idei dar ... doar atât.

Preţuieşte-nvăţătura

Ca şi aurul la gât.



Cu cât timpul nostru trece

Dumnezeu ne strigă-n drum

Până când pământu-acesta

Nu se va preface-n scrum.



Dacă tu te-ncrezi în Domnul

Ai şi fraţi, ai şi surori.

Poţi cu ei zbura spre slavă

Dincolo de-ai lumii nori.