Poezie IMITATORUL

IMITATORUL



Închinarea idolatră

Este un astfel de gen

Încât totul se repetă

Cum la cântec e-un refren.



Cine-a pus în inchinare

Firea cu-ale ei nevoi

Practică egolatria

Din religiile noi.



Omul e-nsetat de multe

Inovaţii pentru el

Ca să intre-n constelaţii

Prin excesul său de zel.



Refuzând pe Creatorul

Şi pe-al cerului Trimis

Omul şi-a făcut din sine

Azi un mini-paradis.



Dacă lui ceva îi place

Îl va căuta cu sârg.

Tot pământul va fi-n pace

Ca să facă el un târg.



Dacă lumea nu doreşte

Lucrul său cel preferat

Ca o fiară se porneşte

În atacul cel turbat.



Vinovat e orişine

Pentru-un om capricios

Ca şi Nero din vechime

Care se credea Cristos.



Să fugim de închinarea

Idolatră, dragii mei,

Chiar de-om fi-aruncaţi la fiare

Şi-n cavernele cu lei.



Dumnezeu ne onorează

Cu prezenţa Lui oricând

Prin Acel ce-a scris în Carte:

„Iată că Eu vin curând!”