Poezie CUM S-A RĂCIT?

CUM S-A RĂCIT?



Când s-a răcit în noi iubirea

De Dumnezeu şi cea de fraţi?

Când i-am pierdut neprihănirea

Şi-apoi de lume-am fost furaţi.



Cum s-a răcit în noi tot zelul

Cu care Biblia vesteam?

Când ne-am pierdut din duh inelul

Şi nici Cuvântul nu-l trăiam.



Cum s-a răcit în inimi focul

Altarului de rugăciuni?

Când lumea îi luase locul

Cu multele ei mătrăguni.



Cum s-a răcit în noi dorinţa

De care ne-am spălat pe mâini?

Când am dat piept cu neputinţa

De a sluji la doi stăpâni.



Cum ne-am răcit de Adunare

Uitând şi zilele de post?

Când am mers singuri pe cărare

În izolarea fără rost.



Eram ca oaia rătăcită

De la păşune şi izvor.

Iar soarta ei nefericită

Va fi un blam pentru păstor.



Dar Domnul azi ne cheam-acasă

Ca noi să nu umblăm hai-hui

Căci vine-o zi, cea mai frumoasă,

Când va începe Nunta Lui.