Poezie BETEL (1)

BETEL



Casa Domnului, Betelul, are-n ea multe altare

În care toţi credincioşii vin cu drag la închinare.

Şi Avraam mânat de Duhul în Betel îşi construieşte

Un altar de rugăciune pentru care se jertfeşte.



La Betel avu şi Iacov o cerească viziune

Şi aceasta îl îndeamnă tot mai mult la rugăciune.

Când se-ntoarce tot acolo el începe să zidească

Un altar ca Domnul slavei mai departe să-l păzească.



Sub Ieroboam Betelul este desacralizat

Prin cei doi viţei de aur ce-au fost puşi de împărat.

Da, pericolul e mare dacă lumea ne domină

Şi se stinge-n viaţa noastră orice rază de lumină.



Creştinismul când ajunge doar o formă care-i goală,

Nici Betelul n-are viaţă în trăirea cea reală.

Azi punem accent pe funcţii şi adesea pe clădire

Dar nu este nici credinţă, nici a lui Isus iubire.



Nu e râul bucuriei care curge-n lumea toată

Să aducă mântuirea şi o viaţă-mbelşugată.

Se întunecă tot cerul şi simţim toţi apăsarea

Pe când pocăinţei sfinte i s-a cam lărgit cărarea.



Mai apare şi controlul cel oficial în toate.

Şi credinţa, mântuirea parcă-s altfel îmbrăcate.

Se ridică pământescul cu accent pe naţiune.

Iar din ceruri nu mai vine un răspuns la rugăciune.



Noi nu căutăm Betelul doar prin arheologie

Ci-aşteptăm acum din ceruri o slăvită-Mpărăţie.

Împăratul să se-arate pe întreg cuprinsul firii

Toată lumea să-L cunoască pe-Autorul mântuirii.



Vrem pământul tot să fie un Betel mai plin de slavă,

Un Ierusalim din ceruri pe a dragostei octavă.

Şi mulţi îngeri să coboare precum Iacov îi văzuse

Ca să fim cu toţii martori la profeticile spuse.



Babilon să nu mai fie pe uscat şi pe oceane

Aruncând batjocuri grele prin săgeţile duşmane.

Să rămână de ruşine criticii moderni din lume

Care L-au respins pe Domnul ca să-şi facă ei un nume.



Vor vedea atunci bogaţii că n-a fost în lume raiul.

Fără Dumnezeu în viaţă vor simţi ce-nseamnă vai-ul.

Mari politici măsluite de o falsă integrare

Se vor prăbuşi deodată când Isus va reapare.



Numai El face dreptate, nu lumeştile consilii

Orişicât ar fi de-nalte şi ascunse sub sigilii.

Se vor scoate la iveală mari şi neaşteptate taine

Şi pe care vechiul Şarpe n-ar fi vrut să le destaine.



Şarpelui i-a fost minciuna din Eden o veche armă

Dar pe care Adevărul vine şi-ntr-o zi o sfarmă.

Sus pe crucea din Golgota Şarpele a fost învins.

Pentru el în iadul veşnic focul arde, nu s-a stins.



Azi când s-a-nmulţit minciuna ca şi firele de păr

Vor ajunge mulţi în flăcări, fără har şi Adevăr.

Şi toţi lacomii şi hoţii şi ai lumii îngâmfaţi

Într-o veşnică pierzare de Isus vor fi-aruncaţi.

*

Dacă vreţi şi voi în viaţă să fiţi ca un sfânt Betel

Să umblaţi mereu cu Domnul şi să fiţi aşa ca El.

Numai Duhul Sfânt mai poate o lumină să vă dea

Azi când bezna lumii creşte şi pe cer nu-i nicio stea.