Poezie A FI PLĂCUT

A FI PLĂCUT



A fi plăcut lui Dumnezeu

Nu e posibil cât trăiesc

Prin firea mea, prin Eul meu,

Oricât aş spune că-L iubesc.



Enoh din ceruri a primit

Un semn divin şi foarte clar

Că e de Dumnezeu iubit

Şi înălţat la cer prin har.



Credinţa e-un vehicul sfânt

Ce ne transportă către Cer

Dacă de-aici de pe pământ

Ni-i Duhul Sfânt în caracter.



De n-ai credinţă, dragul meu,

Tu eşti pierdut ca şi Cain.

Nu poţi s-ajungi la Dumnezeu

Doar prin efort şi mare chin.



Tu chiar şi jertfe poţi s-aduci

Din munca ta, din zelul tău.

Numai lucrarea sfintei Cruci

Te scapă azi de-al firii rău.



Chiar stilul vieţii ce-o trăim

Cu oamenii de lângă noi

Arată scopul ce-l ţintim:

Suntem sau nu un sfânt altoi.



Dacă slujeşti ca rob smerit

Cu lacrimi pentru cel căzut

De oameni mulţi vei fi cinstit

Iar Domnului vei fi plăcut.



Cum într-un pom există rodul

Cules apoi de grădinar

Pe-un om îl ştie tot norodul

Prin viaţa lui trăită-n har.



Un semn ceresc e şi vorbirea

Şi binele pe care-l faci

Prin dărnicii şi cu privirea

Dorind cu alţii să te-mpaci.



Când nu faci caz de-o nedreptate

Şi suferi pentru-al tău Cristos

Tu vei lua poveri în spate

S-ajuţi pe omul cel de jos.



Vei câştiga pe mulţi prin fapte

Ce-s bune pentru că-s de Sus

Ca o lumină-n miez de noapte

Ce-L predică doar pe Isus.



Nu da motive firii tale

Ca să cârtească vehement,

Ci cu acei ce-s slabi pe cale

Fii totdeauna mai atent.



Cristos nu S-a slujit pe Sine

Ci nouă tuturor S-a dat

Ca jertfă-n lacrimi şi suspine

Ca să ne scape de păcat.



Tu porţi o întrebare-n tine:

„Cum pot şi eu să-I fiu plăcut

Lui Dumnezeu din slăvi divine

Cu tot ce sunt, cu-al meu trecut?”



Isus te cheamă chiar pe nume

Să vii la El cu tot ce ai.

Şi Duhul poate să te-ndrume

Pe calea care duce-n Rai



Primeşti prin Duh o viaţă nouă

Ca neprihana s-o iubeşti

Lucrând cu mâinile-amândouă

La slava Patriei cereşti.