Poezie SLUJIREA ÎN SMERENIE

SLUJIREA ÎN SMERENIE



O virtute cardinală ce înobilează firea

Este azi ca-ntotdeauna cea numită şi slujirea.

Dacă-n Univers e pace printre frumuseţi pioase

Asta i se datorează şi slujirii virtuoase.



Dumnezeu a pus în toate entităţile create

O sudură ce-i perfectă între har şi libertate.

Harul pe noi toţi ne leagă şi ne ţine în fiinţă.

Libertatea e acceptul de-a rămâne în credinţă.



Nu există fericire într-o viaţă egoistă

Ci-n slujirea reciprocă darurile co-există.

Când din ele se retrage unul strică armonia

Şi atunci pe loc se stinge netrăită bucuria.



Ea, smerenia ne-ajută să-nfruntăm mândria firii

Şi să dăm câştig în toate milei sacre şi iubirii.

Scopul vindecării noastre nu-i mai bun decât slujirea

Ca toţi fiii omenirii să primească mântuirea.



Ucenicul e o mostră a slujirii devotate

Dacă face lucruri bune cu-ale sale mâini curate.

Robu-i gata la poruncă şi tot timpul el slujeşte

Şi-n final numai Stăpânul pe deplin îl răsplăteşte.