Poezie RÂVNA EVANGHELIEI

RÂVNA EVANGHELIEI



Noi putem învinge răul

Doar prin râvna pentru bine

Când din stratul vieţii noastre

Smulgem orice mărăcine.



Lupta noastră e ciudată.

Un vrăjmaş nu-l poţi învinge

Dacă ura lui de moarte

Şi pe tine te atinge.



Dacă el îţi face răul

Tu la rându-i fă-i doar bine.

Căci aşa cu noi se poartă

Dumnezeu din slăvi senine.



L-a trimis la noi pe Fiul

Numai bine să ne facă,

Prin Maria şi la Iosif,

O familie săracă.



Însă oamenii o cruce

Îi dădură ca răsplată.

Noi crezând în Jertfa-I sfântă

Dumnezeu din cer ni-i Tată.



Diavolul e scos afară.

Lupta binele-o câştigă

Chiar când răul pe mulţi astăzi

La bătaie îi instigă.



Doar prin forţă se remarcă

Diavolul luptând în carne.

Noi călăuziţi de Duhul

Ne luptăm cu alte arme.



Una dintre ele-i râvna

Evangheliei slăvite

Prin care vedem cum multe

Rele-n noi sunt nimicite.



Râvna-i ca o-ncălţăminte

Ce pe drum de Rai ne poartă

Către cei pierduţi să mergem

Tot bătând din poartă-n poartă.



Cine n-are râvnă multă

Pentru sfânta-Mpărăţie

Dragostea lui pentru Domnul

Tot mai rece o să fie.



Râvna-i focul ce-ncălzeşte

Inima în timp de iarnă

Când pe cerul necredinţei

Fulgii mari încep să cearnă.



Domnul cu ai Săi apostoli

Au avut râvnă fierbinte

Pentru Templul din Cetate,

Casa Marelui Părinte.



Râvna I-a servit ca forţă

Mesele să le răstoarne

Casa Tatălui să fie

Cea din Duh, şi nu din carne.



Până azi există râvnă

În mulţi credincioşi din fire

Care pun accent şi bază

Nu pe oameni, ci-n clădire.



Dumnezeu e dat deoparte

Cum făcea şi negustorul

În Templul de altădată

Unde a intrat Păstorul.



Să verificăm deci râvna

Vieţii noastre în lumină.

Este-o mostră ce arată

Evanghelia deplină?



Sau am deturnat lucrarea

Astăzi în folosul lumii.

Duhu-i stins şi nu lucrează,

Ci doar clipurile humii:



O clădire impozantă,

Un program cu strălucire

Vestitori ce-s plini de patos

Şi puşi pe îmbogăţire.



Rezultatele lucrării

Sunt statistici găunoase

Nu ca primele Biserici

Ce funcţionau prin case.



O Biserică modernă

De-o priveşti o vezi căzută.

Şi descoperi că-i secvenţă

Dintr-o piesă cunoscută.



Lumea se dezlănţuieşte

Cu putere planetară

Ca să jefuiască totul

Din Biserica primară,



Cum veneau babilonenii

Peste Iuda cu topoare

Şi-au distrus cu ele Templul

Şi-ale Domnului odoare



Tot aşa în lumea noastră

Cu atât de multe crize

Râvna care-i pentru Domnul

Întâlneşte multe brize



În înţelepciunea lumii

Cea din multe constituţii,

În democraţii ciudate

Ce-au intrat în evoluţii,



În prea multa libertate

Ce subjugă uşor insul

Când păcatul e stăpânul

Iară omul e învinsul...



Se aşteaptă o trezire

A creştinilor din lume

Să trăiască pentru Domnul

Nu având numai un nume.



Râvna iarăşi să se-aprindă

Prin Duhul de la Rusalii

Orişicând încearcă lumea

Să impună represalii.



Biblia ne spune-o taină:

Babilonul e-n cădere.

Domnul sfânt din cerul slavei

Ni-i azi sursa de putere.



Încălţaţi c-o râvnă sfântă

Fiţi precum au fost martirii

Ducând Vestea minunată

Azi pe tot cuprinsul firii.