Poezie Rabdarea (3)

RĂBDAREA



Nu sunt un geniu în răbdare

Deşi mi-am tot dorit să fiu.

Grăbit m-avânt pe-a mea cărare

Pe-un câmp frumos sau... prin pustiu.



Răbdarea negreşit se-nvaţă

Ca orice disciplină grea

Când treci prin viscol sau prin ceaţă,

Fără lumini pe calea ta.



Când toate par să-ţi meargă bine

Ca şi lui Iov în viaţa sa

Să-ţi numeri zilele senine

Căci nu ştii cât vor mai dura.



De-abia atunci când încercarea

Loveşte ca şi un taifun

Tu poţi să-nveţi ce e răbdarea

Şi caracterul tău cel bun.



Când mulţi la rele te provoacă

Chiar dintre cei apropiaţi

Aşteaptă valul ca să treacă

Şi nu-ţi lăsa ochii furaţi.



Filozofia lumii fură

Din tine tot ce-i mai frumos

Şi vezi c-ajungi doar bun de gură

Când nu mai sameni cu Cristos.



Răbdarea e o facultate

Ce ţine toată viaţa ta

Când vrei să faci oricui dreptate

Chiar dacă nu vei câştiga.



Cristos a renunţat la Sine

Ca să ne scoată din păcat.

Şi azi El cheamă pe oricine

Pe urma Lui cu-adevărat.



Căci numai cel ce viaţa-şi pierde

Va fi la urmă în câştig.

La fel cum toamna codrul verde

Îşi lasă frunza pentru frig.



Răbdarea-i preţul pentru cruce

Când lumii nu-i mai dai tribut.

Şi nu te-opreşti la o răscruce

Iar dragostea-i ca la-nceput.



Răbdarea-n vremea de la urmă

E îndelungă şi e grea.

Dar tu prin ea rămâi în turmă

Pe când Cristos va apărea.



Să poţi să ai mereu răbdare

Şi-n ceasul bun şi-n ceasul rău

Tu trebuie să dai iertare

Spre-a fi iertat la rândul tău.



Scriptura ne-ncetat ne spune

Cuvântul ei să-l aplicăm.

Când stăm mereu în rugăciune

Vom învăţa cum să răbdăm.



Răbdarea creşte-n suferinţă

Precum lui Iov i s-a-ntâmplat.

Şi ea triumfă prin credinţă

Când eşti de Tatăl validat.