Poezie BLÂNDEŢEA

BLÂNDEŢEA



Blândeţea lui Isus ne-ajută

Să stăpânim orice impuls

Şi nicidecum mâniei oarbe

Să nu-i mai dăm vreodată curs.



Noi nu putem face dreptate

Când suntem agresivi sau răi.

Vrăjmaşu-l dezarmăm c-un zâmbet

Mergând pe-ale iubirii căi.



Când nu răspundem la ocară

Sau clevetirilor ce vin

Blândeţea ne va fi podoaba

Iar răul ne va fi străin.



Ca Moise vom fi blânzi tot timpul

Sub tirul criticilor tari.

Şi Domnul ne va da răbdarea

Atâtor oameni sfinţi şi mari.



Mărimea ni-i determinată

De cât de mult suntem smeriţi.

Pe câţi din jurul nostru oare

Noi i-am făcut mai fericiţi?



A învăţa mereu blândeţea

De la Isus, divinul Miel,

Înseamnă să trăieşti în lume

Smerit şi blând cum a fost El.



Blândeţea nu-i o opţiune

Ce-o preferăm din când în când.

Ci-i un secret al biruinţei

Când lupţi cu-al răzbunării gând.



Blândeţea e recunoscută

Când nu-i din fire, ci-i din Duh,

Aşa cum pasărea ce zboară

Se-nalţă zilnic în văzduh.



Cei ce cultivă des blândeţea

Cu-ntregul ei farmec divin

Vor înţelege frumuseţea

Parfumului de proaspăt crin.



Nu renunţa la viaţa sfântă

Şi la blândeţea lui Cristos

Chiar dacă într-o încercare

Te-ai prăbuşit sub cruce jos.



El vine grabnic, te ridică

Şi pune-n tine noi puteri

Să fii ca Mielul blând în toate

Şi mult mai bun astăzi ca ieri.