Poezie SPERANŢA LENEŞULUI

SPERANŢA LENEŞULUI



Leneşul nu iese-n stradă

El se teme să nu fie

Leul furios ce poate

Într-o clipă să-l sfâşie.



Când pe mulţi nu-i deranjează

Niciodată sărăcia

Vezi prea des cum li se-ascunde

Chiar în minte lenevia.



Când o casă n-are-o floare

Dar din spini ea nu se vede

Leneşu-i prezent acolo.

El în muncă nu se-ncrede.



Leneşul nu ară toamna.

N-are-n el acea speranţă

Că vor fi şi ploi din ceruri

Şi-un an bun cu siguranţă.



Leneşul se va dezice

De podoaba unei case

Şi o va numi în sine

Pofte prea periculoase.



Pentru el pâinea din muncă

Nu-i mai corespunde firii.

Şi de-aceea el preferă

Numai pâinea lenevirii.



Leneşu-i mereu în casă.

Nu şi-a strâns măcar frunzişul.

Iar când ploaia se porneşte

Îi străpunge-acoperişul.



Am văzut că cei ce-n viaţă

Pratică şi limbuţia

Au o rudă de aproape

Şi aceasta-i lenevia.



Decât muncii să-i duci jugul

Şi să fii scump la vorbire

E mai bună „afirmarea”

Printr-o simplă lenevire.



Lenevia vezi c-ascunde

În subconştient mai multe

Rele care îi vor face

Pe mulţi oameni să n-asculte.



„Rob viclean şi mult prea leneş

Tu ştii voia Mea ce-ţi cere

Dar te-ai mulţumit cu-atâta,

Cu-a păcatului plăcere!”



Astfel va vorbi Stăpânul

Unora la Judecată

Ce n-au vrut ca să lucreze

Pentru Ceruri niciodată.



N-au avut decât un pântec

Neuitând ca să-l hrănească.

Însă slujba-Mpărăţiei

Nu au vrut ca s-o primească.



Biblia cu multă grijă

Ne prezintă antidotul:

Pentru boala leneviei

Doar virtuţile sunt totul.



Dacă-mpodobim credinţa

Cu virtuţile-nşeptite

Vieţile nu pot să fie

Leneşe, nefericite.



Ele toate vor aduce

Cu credinţa-n dar şi fapte

Prin care vom fi lumină

Pentru orice om în noapte.



Vom primi şi cunoştinţa,

Înfrânarea necesară.

Şi răbdarea îndelungă

Când ne-apasă o povară.



Vom fi plini de pietate,

De evlavia adâncă

Care ne păstrează paşii

Ne-ncetat pe-a vieţii Stâncă.



Dar evlavia ne-aduce

Dragostea de fraţi fierbinte

Ce ne-ajută-n părtăşie

Cu-ale Domnului cuvinte.



Apoi dragostea frăţească

Ne dă dragostea de semeni.

Şi astfel tu poţi creştine

Cu Cristos să te asemeni.



Iată cum goneşti mândria

Din a inimii-ncăpere.

Spulberând chiar lenevia

Când primeşti din Cer putere.



E puterea pentru bine,

Pentru roada-mbelşugată

Pe care Domnu-o aşteaptă

Dintr-o inimă curată.