Poezie ROBOAM ŞI DEZBINAREA

ROBOAM ŞI DEZBINAREA



Solomon tocmai murise.

Se-ncheia o dictatură

Monarhistă, luminată,

Cum citim toţi în Scriptură.



Israelu-n unitate

A zidit măreţul Templu

Ca popoarele din lume

Să-l considere exemplu.



Astfel visul naţiunii

Prin cel mai de faimă rege,

David, se-mplinea acuma

Când Cel Sfânt din cer alege.



Solomon cu-nţelepciune

I-a condus pe-ai săi supuşi.

Lideri mulţi din vremea-aceea

De el toţi au fost seduşi.



De la regina din Şeba

Până la Hiram din Tir,

Toţi au consimţit să-i deie

Admiraţie şi bir.



Totuşi când l-a-nvins mândria

Multelor idolatrii

El s-a-ndepărtat de Domnul

Şi-a iubit multe soţii.



Domnul S-a mâhnit în ceruri

Când celebrul împărat

De neprihănirea sfântă

Şi de Cer s-a-ndepărtat.



Solomon lăsa în urmă

Un popor epuizat

De impozite şi taxe

Care l-au învârtoşat.



De aceea se şi zice

Când ajungi într-o răscruce:

„Să nu-ţi dea Domnul vreodată

Cât cu braţele poţi duce.”



Dar când Roboam cel tânăr

Preluă uşor mandatul

Obştea a dorit să afle

Cum va întreţine statul.



Va mări fiscalitatea

Sau va uşura povara?

Regele era-n dilemă

Cunoscută-n toată ţara.



Căuta un sfat la tineri...

Cei bătrâni voiau să-l vadă.

Primii-i cer prudenţă mare

Taxele să nu le scadă.



Tinerii vedeau bugetul

Gata banii să-i absoarbă

Pentru curtea-mpărătească

Pentru-o cheltuire oarbă.



Cei bătrâni cer, dimpotrivă,

De la curtea-mpărătească

Aşteptata relaxare

Ca poporul să trăiască.



Apăsarea mult prea mare

Ne-ndurată şi totală

Era-n duhul naţiunii

Ca şi o imensă boală.



Plutea-n aer o psihoză,

Spectrul temerii de toate,

Căci conducerea umană

Nu umblase cu dreptate.



Şi atunci ca-ntotdeauna

Criza lor era adâncă.

Neascultarea n-a fost ştearsă

Se păstra în ceruri încă.



Referendumul nu poate

Să ne scoată din robie

Dacă afişăm dispreţul

Pentru Cer şi veşnicie.



Roboam mândru de sine

Cum ar fi un fiu de lord

I-a condus la dezbinare:

I-a pierdut pe cei din nord.



Se-mplinise profeţia.

Coarda-ntinsă chiar s-a rupt.

Numai Dumnezeu ştiuse

Ce era pe dedesubt.

*

Ochii noştri văd greşala

Din politici mult prea dure.

Însă Dumnezeu păcatul

Nu mai poate să-l îndure.



Vine-o zi când Judecata

Lumii este iminentă

Orişicine ar conduce-o

Cu o minte eminentă.



E greşită calea noastră.

Structural suntem pe dos.

Crucea-i pură nebunie

Nu-i nevoie de Cristos.



Dumnezeu i-ascuns în criză,

În al omului eşec.

Însă tot El e salvarea

Cea pentru iudeu şi grec..



Ca să completăm tabloul

Pentru cei ce ne aud

Roboam primea puterea

Doar regatului din sud.



Şansa lui era clădită

Pe David cel credincios

Din care avea să vină

Mai târziu Isus Cristos.



El Isus înfruntă moartea

Când pe cruce a fost pus.

Şi putea-va să adune

Tot ce răul a distrus.



Doar prin El Împărăţia

Se va-ntinde pe pământ.

Sarcina Lui e uşoară

Şi chiar jugul Său e sfânt.