Poezie Sclipiri de nea

Sclipiri de nea



Cum se duc spre orizont,

Acele clipe indragite,

Prin condeieri de nedescris,

In pagini albe aurite.



Pe ele-s puse in pastrare,

Din cele mai frumoase ganduri,

Ce fac al meu bagaj de vorbe

Cand ma-ntalneam cu Cel Preasfantul.



Calatorind inspre lumina

Din geana care ma-ntrecea,

Am dat sa fie luna plina,

Al sufletului ce statea,



Sa oboseasca ochii-n jar

Pe nestiutele carari,

In care astepta un far:

Al meu iubit din departari.



In graba imi facui vesmantul,

Sa fie strans la brau mai bine,

Cu adevar tesut in locul,

Unde am stiut ca vine.



La tarmuri de sperante zise,

Un val de stele-n armonie,

Ce aduceau pe seaua lor

Atata dulce bogatie,



Un glas usor ma indemna

Ca sa-mi pun viata asezata,,

In palma ce imi intindea

Preascumpul Fiu din scumpul Tata.



Dar vocea Lui spunea cu glasul,

De catifea din alte sfere,

Ca sunt a Lui, ca imi vrea pasul,

Pe urma plina de mistere.



Si sa ma las fara de frica

In mana Domnului Isus,

Pentru a mea imiresmare,

Cu flori din Raiul cel de sus.



O, ce as fi dorit sa plec

Cuprins de-atata bogatie

Dincolo viata-mi sa petrec

Alaturi de-a Lui Fiinta Vie.



Ce imi dadea sa beau soptind,

Ca voi ajunge-n cer la Sine,

Daca-n fiecare zi,

Voi astepta cand El revine.



Cu drag Il strig si las sa cearna

Un cantec inspre Tronul Sau,

Ca El m-aude si-n iubire

Va cobori in dreptul meu.



Si cand durerea este mare

Si cand in somn oftez usor,

Voi sti ca-i El dupa perdeaua

Ce se revarsa in pridvor.



Voi cauta sa am in suflet,

Aprins lumini din infinit,

Din haina Lui de raze plina

Ce-n mine-un har a faurit.



Amin