Poezie Ucenicia (1)

Ucenicia

De Octavian Sarb



Mi-e cugetul prea incarcat

Si n-am putere sa te sun,

De-atatea ori am incercat,

Macar, o vorba sa iti spun.



Sa te intreb de sanatate,

Caci stiu de suferuinta ta,

Sa iti dau dragoste de frate,

Si, un indemn din partea Sa…



De ce imi e atat de greu

Sa fac o mica bucurie?

De ce ma poticnesc mereu?

De ce n-arat credinciosie?



Atat de nestatornic sunt,

Purtat de ale vietii valuri!

Ducand o viata de infrant,

In loc, sa port cununi de lauri.



In loc sa cant: -Sunt mantuit!

In loc sa dau, in jur, speranta,

Traiesc pribeag si coplesit

Si n-am avant, nici cutezanta.



Desi sunt plin de cunostinta,

Desi cunosc teologie,

Desi-n adanc traiesc cainta,

Mai este-n mine si mandrie.



Si tot ce este-n mine lupta

Si, nu vrea sa se predea,

As vrea sa fiu cu coapsa rupta,

Dar, inima-mi sa fie-a Sa!



Oradea 06 Aprilie 2011.