Poezie MĂRTURISIRE (3)

MĂRTURISIRE



Nu mi-am clădit trăirea pe idealuri false

Nici n-am luat himere din lumea fără har

În loc de adevăruri la nimeni n-am dat farse

Numai cu gânduri bune am mers la sanctuar.



Urmat-am idealuri ce-s mai presus de glie

Să pot s-ating, odată, mult căutatul pisc

Am fost interesat mai mult în vrednicie

Decât în alte stări ce nasc regret şi risc.



Pe nimeni n-am trişat; ştiu bine consecinţa

La tot ce nu provine din cugetul curat

De la Hristos învăţ ce-nseamnă pocăinţa

Şi cât de mult contează un trai înmiresmat.



N-am acceptat nicicând opinii dubioase

Ştiind că n-au acceptul luminilor de Sus,

Asimilez oricând principii sănătoase

C-acestea mă ghidează spre viaţa făr-apus.



Am respectat onoarea şi vreau s-o mai respect

Chiar de aş suferi necaz şi persecuţii

În munca pe ogor doresc orice defect

Să fie îndreptat prin tainice discuţii.



Mărturisesc deschis: n-amestec sărbătoarea

Cu acte ce produc un gust respingător

În pagini scripturale îmi răcoresc dogoarea

Când sufletu-i lovit de-un duh acuzator.



Acea perfecțiune la care mulți visează

N-o căutați la mine; vă spun că n-o găsiți

Dar veți găsi iubirea ce nicicând nu trădează

Pe cei ce-au fost din tină de Tatăl izbăviți.



Când unii mă înşeală mă fac că nu observ

Ci ‘nalţ o rugăciune la tronul de-ndurare

C-aceasta poate-atinge cel mai sensibil nerv

Și poate preschimba orgoliu-n renunțare.



Parcurg cu interes pasajele divine

Că-mi dau o hrană ce-n mituri n-o găsesc

Resping cu hotărâre netrebnice doctrine

Şi de cerescul Logos, plenar, mă alipesc.



Știu bine ce urmează după apusul vieții

(E crezul meu puternic format când m-am predat)

Călătoresc, convins, spre Țara Frumuseții

Alături de acei ce-au plâns și s-au rugat



MAI 2011