Poezie Stau si privesc

stau si privesc in mine

cu gindul de.a vedea,

ce sa fac oare maine

sa pot schimba ceva.



am multe intrebari,

raspunsuri sunt putine,

se risipesc in zari...

si maine iarasi vine.



vine si nu gasesc raspunsul cautat,

vine...iar eu nu reusesc?!

...ce sa ma mai intreb defapt!!

sunt eu,eu ce ma risipesc.



in mintea mea sunt multe

si chiar as vrea sa stiu

daca toti cei ca mine

cred ca iisus e viu.



stau si gindesc soptind :

ce.o fi in mintea lor?

si.ar trebui sa pling ,

lacrimi curgind izvor.



iisus e mort ?!..de mult

stim ca a inviat.

n.as vrea si eu sa uit

gestul ce.a insemnat.



in vita toate trec ,

zile si nopti ,ani si durere,

trec bucurii ,trec sentimente ,

trec palide momente.



trec si nu stim ca zilele ,

vor deveni amare

cind vom afla ca faptele,

bune ,ce le.am facut sunt rare.



cind stim asa de bine

ce.ar trebui sa facem,

atunci ispita vine

si.n graba ne intoarcem.

si nu vedem ca facem faptele

in continuare fara spor,

calcand continuu printre apele

adevaratului izvor.



izvor ce curge printre voi,

cu lacrimi de cainta ,

in care ape.ar trebui si noi ,

sa ne udam a noastra neputinta.



hai sa traim in bucurie !

...in pace si .n credinta !

...si cu speranta vie ....

caci Dumnezeu exista.



si zilele mereu sa treaca

cu gindul ce.l avem in cap,

ca El va reusi sa faca

ceea ce ne dorim defapt.