Poezie PREŢUL MOŞIOAREI

PREŢUL MOŞIOAREI



Dacă inima nu-i plină de Duh Sfânt şi rugăciuni

Vine diavolul şi-o umple cu tot felul de minciuni.

Anania şi Safira amândoi au hotărât:

„Noi vândut-am moşioara, frate Petre, cu atât!”



Au dorit să fie darnici şi să fie-apreciaţi

În Biserica primară printre ucenici şi fraţi.

Mulţi să-i laude în public fapta lor când le-a văzut

Că şi ei sunt ca Barnaba ce ogorul şi-a vândut.



Dar n-a fost aşa să fie, Petru iute l-a-ntrebat

Pe bărbat, pe Anania, despre faptul întâmplat.

Soţii au venit cu banii la apostoli să-i predea.

Se părea că totu-i bine dar Mamona-i înşela.



Prin dar de descoperire pentru duhul cel străin

Petru-ntreabă: „Anania, cum minţi tu Duhul divin?

N-ai minţit, să ştii, pe oameni, ci direct pe Duhul Sfânt.

Inima ţi-a fost legată de o palmă de pământ.



Dumnezeu nu-ţi smulge darul dat fără păreri de rău.

Tu erai stăpân pe banii obţinuţi din târgul tău.

Cum de i-ai permis Satanei să te-ncurce-atât de greu

Să ascunzi din preţ o parte şi să-L minţi pe Dumnezeu?”



Anania când aude face un atac de cord.

Dumnezeu e Adevărul, cu minciuna nu-i de-acord.

Şi-a dat sufletul de groază şi-a căzut îndată jos

Despărţit pentru-o minciună de Domnul Isus Cristos.



Trupul i-a fost dus la groapă, tinerii l-au îngropat.

Dar după câteva ore şi Safira a intrat.

Petru-i pune întrebarea: „Aţi vândut-o, dar cu cât?”

Şi Safira îi răspunde hotărâtă:„Cu atât.”



„Cum de v-a convins Satana Duhul Sfânt să-L ispitiţi

Şi apoi cu uşurinţă şi cu gura să minţiţi?”

Cum păcatu-aduce moartea şi Safira a căzut

Şi-a fost pusă lângă soţul ce de Domnul s-a pierdut.



Tristă, sumbră întâmplare! Mulţi atunci s-au întristat

I-a cuprins un duh de frică pentru tot ce s-a-ntâmplat.

Unii n-au mai vrut să intre printre cei dintâi creştini

Dacă n-aveau viaţa sfântă şi de Cer erau străini.

*

În Biserică sunt multe certuri şi ciorovăieli.

Cei fireşti transferă lumea printre ei prin îmbrânceli.

De la bani şi ajutoare unitatea s-a distrus.

Sunt destui dintre aceia care-n piept n-au pe Isus.



Ei sunt doar actori pe scenă, spun din gură vorbe mari

Dar când vine încercarea nu mai sunt aşa de tari.

Precum fost-au Anania şi Safira la-nceput

Sunt dispuşi să copieze un model preconceput.



Pot să fie competiţii chiar şi pentr-un lucru bun.

Dar motivele adesea în Biserici nu se spun.

Adevărul nu-i doar partea cu care ne lăudăm,

Ci-i persoana ce-o ascundem ca să nu falimentăm.



Duhul însă vede totul ca şi Petru cel din text.

Fapta bună pentru unii nu-i decât ca un pretext.

Ei sunt altceva-nlăuntru şi se cred triumfători.

Însă Domnul îi cunoaşte ca pe nişte trădători.



Din minciună nu se poate să obţii un scop frumos

Ea, minciuna te desparte totdeauna de Cristos.

Nu gândiţi plini de mirare: „Cum, cei doi chiar au murit

Când mânat de Duhul slavei Petru aspru le-a vorbit?”



Domnul vrea sinceritate dintr-un suflet care-i pur

Ce nu are două feţe pentru cei de primprejur.

„Da”-ul său e foarte sigur, „nu” la el e hotărât.

El e om pe verticală ispitit de-ar fi oricât.



Nu se uită la onoruri sau la banii care-i vin.

Slujba lui e pentru Domnul, nu-i pentru paharul plin.

Dumnezeu poartă de grijă, nu ne lasă în nevoi

Dacă-I ascultăm Cuvântul şi suntem un sfânt altoi.



Dacă-i dăm Lui astăzi totul cum şi El totul ne-a dat

Vom avea odihnă-n suflet sub un cer imaculat.

Cu ulei de bucurie Dumnezeu din cer ne-a uns

Să-L putem sluji cu râvnă fără niciun gând ascuns.