Poezie CAINI ŞI LUPI

CÂINI ŞI LUPI



La o turmă foarte mare

Sunt şi câinii ciobăneşti.

Ei aleargă prin ogoare

Şi prin văi cât nu-i doreşti.



Oilor ce merg agale

Pe izlazul cel vecin

Câinii răi le stau în cale

Cum e cel mai aspru spin.



Când păstorul vrea să doarmă

Pentru că-i prea obosit

Câinii-s cea mai bună armă

Pe izlazul cel cosit.



Omului dintotdeauna

Câinele-i prieten bun.

Dar se va stârni furtuna

Dacă lupii i se-opun.



Noaptea haitele atacă

Stâna unde nu sunt câini,

Sau e o căţea săracă

Şi-un păstor rănit la mâini.



Mieii cei rămaşi în urmă

Sunt de lupi rău sfârtecaţi.

Lupii vor pătrunde-n turmă

Când păstorii sunt plecaţi.



Când nu este-o pază bună

Iar păstorii sunt cam beţi

Noaptea parcă-i fără lună

Şi toţi câinii sunt răzleţi.



Vor veni lupii pe-aproape

Ca s-atace-un grup de oi

Ce se-nghesuiesc la ape

Pe când setea lor e-n toi.



Dacă unii la bătaie

Sar şi sunt pe rele puşi

Ei sunt lupi în blăni de oaie

Nu-s de gândul bun conduşi.



Ei sunt şefi şi au putere

Să zdrobească prin cuvânt

Oile de prin unghere

Ce au picioruşul frânt.



Unele nu prea au lapte,

Altele au cam slăbit.

Cad pe drum în plină noapte.

Vantul rece s-a pornit.



Iar păstorul mai amână

Adăparea la izvor.

Bagă oile în stână.

Greierii pornesc în cor.



Câinii dorm smeriţi şi-n pace.

Păduraru-i băiat bun.

Lupul nu se mai întoarce

Obosit de lungu-i drum.